Părințele, bună ziua și binecuvântează. Am o durere că îs vinovat. Am avut un prieten coleg, dar nu suntem de o vârstă. Eu am obicei tare spurcat- prea mă leg de oameni, mă vâr în suflet, colegul avea în mine încredere, dar eu am întrecut limita. Îi sunam zi de zi, îl băteam la cap, prietenul totul ce a putut a făcut, dar eu prea mă țineam litcă, nu-i dam pace, îl deranjam, mă vîram în suflet. Acum el vrea să fugă și cu răutate față de mine, eu regret mult pentru comportări, am pe suflet că am fost tare obraznic și nu știu cum să mă împac, că el a pierdut încrederea și nu vrea să mă asculte.
- Andrei a întrebat 10 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Bună să vă fie inima. E bine că vă vedeți vinovăția. Acum rămâine să vă corectați și să vă puneți în lumina adevărului. În ce privește prietenia: fugiți de prieteniile acestei lumi. Încercați să vă întristați atunci când îl pierdeți din prieteni pe Hristos. Acum îmi permit să vă întreb: cine vă este mai bun prieten, acel băiat sau Hristos? Cred că înainte să vă întristați de nereușitele în prieteniile lumești trebuie să vă puneți la punct cu prietenia cu Hristos. Cel care îl are prieten pe Hristos acela îl are ca frați pe ceilalți de lângă el. Așa că nereușita în prietenia voastră e pentru nereușita din prietenia cu prietenul suprem, Hristos.
„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc” Ioan 15, 13-14.
Mag. Vitalii Mereuțanu
- Guest a răspuns 10 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
