Dumnezeu m-a ridicat,atunci când eu am căzut .

Trăirea duhovnicească, întotdeauna a fost o stare enigmatică, dar cu părere de rău, n-am avut posibilitatea să comunic cu cineva despre aceasta, vina este a mea, că nu am găsit, dar nădăjduiesc în Bunul Dumnezeu, că voi găsi un sprijin în aceasta viață, pentru a urma Tainele credinței, spre mântuire. Simt amărăciuni că noua generația, se abate de la calea mântuirii. A fost și la mine un timp când nu mai frecventam Sf. Biserică, a fost doar o ruptură pe un anumit timp, dar mă Împărtășam în fiecare post. Mama întotdeauna treabuia să găteasca 2 feluri de mâcăruri, una pentru familie iar alta pentru mine, fiind că posteam. Mulți credeau că o să fiu preot, eu atunci ziceam că o să fiu călugăr, dar acum sunt student. Mulți din împrejurul meu cred că, dacă cineva crede în Dumnezeu înseamnă că trebuie să fie preot, dar eu întotdeauna le țin contrariu, zicând că orișicine poate să creadă în Dumnezeu și să încerce să trăiască o viață duhovnicească. Prima mea apropriere a fost mănăstirea, încă de la 5 ani. Atunci a fost un eveniment important, fiindcă am admirat frumusețea ce mă cuprindea. Părinții m-au adus, fiindcă aveam o durere sufletească, iar duhovnicul de acolo mi-a spus, că mă voi vindeca, dacă voi fi prezent la Sf. Biserică în fiecare Duminică. Și așa a fost, că fiind prezent mereu m-am vindecat fără să văd cu ochii, fără să mai simt ceva, doar aminterea a rămas. Așa cred că este în ceruri, nu se mai simte durerea, ce a fost pe pământ, de parcă nici nu a fost, ci doar amintirea. Revenind la anii mei de studenție, într-o zi m-a cuprins o mare deznădejde, în urma unor evenimente care s-au finalizat cu un eșec. Și atunci, mi-am adus aminte de Dumnezeu. Credința a reînviat în mine și am început să caut ceva informații despre Ortodoxie, multe din ele erau în limba engleză, nu mă așteptam să găsesc ceva în română. Și iată, atunci prima dată accesez site-ul ortodoxia.md – biblioteca despre credința ortodoxă în limba română. Am găsit de aceea ce aveam nevoie. Dacă tu, cititorule te-ai îndreptat spre credința către Dumnezeu, atunci nu ezita să ne împărtășești o stare în care Dumnezeu te-a ridicat, atunci când tu ai căzut. Fiindcă așa ne vom întări în credință, cunoscând minunile care le face Dumnezeu în noi, astfel nici o învățătură a acestei lumi nu ne va întuneca cugetul și inima nu ne se va împietri. Fiindcă nu ne vom simți singuri, ne vom întări în credință. De aceea, cred că nu numai eu, dar și toți ceilalți care au înflămânzit de această învățătură ortodoxă, mulțumește Bunului Dumnezeu, că ne-a trimis acești luminitori, ce se ostenesc pentru împărtășirea dreptei credințe, și acelora care au fost de la începutul intemeierii lumii până în veacul ce va să vină, să-i pomenească Domnul Dumnezeul nostru într-un împărățirea Sa! Iar pe noi păcătoșii lumei acesteia-Părinte, binecuvântați-ne!