Rugăminte

0
0

Sărut mâna, Părinte! Vă rog frumos să mă lămuriţi în legătură cu câteva lucruri… Aş dori în primul rând să ştiu dacă persoanele trecute în lumea de dincolo ne văd pe noi cei rămaşi pe pământ, iar în al doilea rând dacă ne pot ierta de acolo dacă le-am greşit cu ceva când erau încă în viaţă şi nu ne-am cerut iertare. Ca să înţelegeţi mai bine ce vreau să spun o să vă povestesc pe scurt situaţia mea. Eu am avut un prieten care din păcate nu mai e printre noi. Când era încă în viaţă nu prea m-am comportat cu el cum ar fi trebuit adică în sensul că eram indiferentă faţă de el, şi el săracul, fie iertat, m-a iubit… A murit într-un accident de masină, şi nu am apucat să vorbim înainte… mai exact nu am apucat să-mi cer iertare de la el, să-i explic de ce m-am comportat aşa cu el. Acum îmi pare foarte rau… şi am pe conştiinţă chestia asta. Ne-am despărţit nu tocmai cum ar fi trebuit (nu ne-am certat… dar am încetat să vorbim unul cu altul cu ceva timp înainte să moară). Acum sufăr enorm şi nu ştiu cum aş face să scap de sentimentul acesta care mă macină. Oare de ce preţuim o persoană când deja e prea târziu, când nu se mai află printre noi? De aceea vă rog să-mi răspundeţi dacă el mă vede de acolo de sus şi ştie ce simt. Vă rog mult de tot! Mulţumesc! Doamne ajută!

  • Cristina a întrebat 14 ani ago
  • last edited 3 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Doamne ajută. De văzut e greu de spus stimată soră. Căci ochiul lor nu mai este cel pe care îl avem noi. Însă în amintirea lor noi rămânem veșnici. Amintiți-vă de bogatul care se îngrijea de frații săi care erau în păcat în această lume: „Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin” (Luca 16, 19-31). Bogatul din iad negreșit îi vedea cum frații săi petreceau în stricăciuni, în adorarea de sine, în închiderea lor ca într-un mormânt. În ce privește iertarea ta întrăznesc să te încurajez spunând că odată cu căința ta primești și iertarea lui. Nu cred că mai are el vreo pretenție la dragostea ta din această lume. De mult a cunoscut el deja dragostea cea neînserată a divinitții. Și cunoaște și neputințele firii omenești de a izvorâ această dragoste în această lume. roagă-te pentru el și aceasta îți va fi și fapta ta pentru a primi iertarea lui. El te-a iertat, însă ești deplin iertată când vei fi tu ferm convinsă că el te-a iertat. Și încearcă altă dată să nu mai greșești. Și cel mai important este să fii iertată de Domnul. Căci de acel om vei fi iertată.Însă cred că iertarea cea mai mare e la Domnul. Roagă-te neîncetat și rămâi în adevărul de credință și de trăire duhovnicească. Iar despre prețuirea lucrurilor numai atunci când le-am pierdut: Este specific firii umane de a da cu piciorul și apoi a căuta unde sa dus lucru aruncat. Ca să nu pățim aceasta să încercăm să nu mai dam cu piciorul. Ci mereu să primim totul întru numele Domnului.

Iubind vom fi iubiți.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie


  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.