Sărut mâna sfințite părinte. Sunt absolvent de teologie, căsătorit de 1 an și 2 luni. Mi-a plăcut și-mi plac cele ale sufletului, ale duhovniciei. Încerc pe cât posibil să țin căile și legile Domnului și ale oamenilor și să povățuiesc, atat cât îmi permite vârsta și experiența, pe cei care au nevoie de un cuvânt bun. Am muncit, nădăjduit, sperat că poate mi se va rândui de către Dumnezeu să fiu ales pentru cinstea preoției, dar iată, El a hotărât ca eu să plec departe de țară, împreună cu soția pentru că-n țară, cel care mi-a promis că mă va ajuta, povățui pt a fi preoțit, după ce s-a folosit de mine și soția mea pt a-l ajuta la diverse treburi (proiecte, lucrarea de doctorat, manifestări culturale la care am fost cooptați pt a furniza sprijin multimedia, tehnic și chiar și cu brațele… ei bine, acel preot care mi-a promis că-mi va pune un cuvânt bun în fața episcopului nostru, m-a uitat, a început să mă evite, din motive doar de el știute. Acasă, presat fiind de sărăcie, lipsuri, am hotărât să plecăm în lume. Nu am reușit să ne găsim nimic de muncă, trăim de azi pe mâine. Mă trezesc dimineața și nu mai știu pt ce mă trezesc deoarece sunt deznădăjduit. Am învățat 9 ani de teologie, m-am chinuit prin seminar, din cauza lipsurilor materiale și batjocurile colegilor, am umblat înjurat, bătut, marginalizat, doar pt a se distra ceilalți pe seama mea. Nici la facultate nu mi-a fost mai bine. Am cheltuit pumni de bani pe taxe, pe gazde, pe mâncare, a trebuit să îmbin munca cu studiul, pt că părinții îmi sunt bolnavi și abia se descurcă. Am învățat atât, și nu fug de durere părinte, nu fug de greutăți, dar mă simt uitat de Dumnezeu. Mi-e dor de Dumnezeu, dar simt că parcă m-a uitat. Mă rog mereu pt o situație mai bună, mă rog să mă ajute în viață pe mine și ai mei, care au nevoie de operații și medicamente, mă rog să-mi întărească credința și să mă ajute să nu renunț la dorința de-a trăi. Mi se pare că nu mai pot da înainte cu nimic. Știu, este lume în necazuri și mai mari. Întrebarea mea, ce să fac? Cum să mă „împac” cu Dumnezeu? Cum să fac să simt că mă aude? Cred că mă aflu la o răscruce de unde nu mai știu cum s-o apuc. Sunt disperat de sărăcie, de necazuri, de vești rele care nu contenesc să apară dinspre părinți, care se ceartă mereu, care sunt bolnavi care se descurcă și ei de azi pe mâine. Mă gândesc că alții la vârsta mea se descurcă mai bine (nu sunt invidios!!!!) Mă gândesc că alții au realizat ceva.. și eu vreau copii, mulți, mulți, vreau să fiu tată, dar… cu ce să-i cresc? Când nu am un ban, nu am un loc al meu…?!?! Mi-e frică, că iată cum trece timpul, viața, și eu încă nu am lăsat o urmă în viață. Mi-e teamă că trece viața și eu nu voi fi făcut nimic. ÎNTĂRIȚI-MĂ PĂRINTE………..
- anonim a întrebat 14 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
În primul rând, chiar nu înțeleg de ce ai nevoie de mijlocitori, pentru a ajunge la episcop! De cer nu ai mers pe cea mai simplă cale, să depui pur și simplu dosarul la episcopie? Nu e mult mai logic? În rest, nu-ți rămânea decât să îndeplinești porunca Domnului: ”Bate și ți se va deschide, cere și ți se va da”! Și nici nu aveai pe cine da vina, decât poate pe lipsa de insistență tot a Dvs. Mai departe, frate, dacă ai absolvit Teologia, știi destul de bine! Nu Dumnezeu a uitat de dumneata, ci dumneata de Dumnezeu! E mai corect, nu? Și fă o succintă analiză a vieții Dvs. ca să înțelelgeți că am dreptate! Sau, altfel spus, căutați rădăcina păcatului, care poate sta fie în viața Dvs., fie în faptele familiei sau a părinților, etc. Adică, poate că e cazul unei Mărturisiri generale? Știți cât de mare este efectul acesteia! Și dacă tot mai dispuneți de timp, nu scăpați nici o zi de post și nici o Sfântă și Dumnezeiască Liturghie! Și cu toate că le știți, am să le mai repet odată cuvintele Sfintei Scripturi: ”Căutați Împărăția Cerurilor și toate celelalte vi se vor adăuga vouă”! Spuneți-mi vă rog! Faceți la fel? Căutați oare Dvs. Împărăția Cerurilor? Îndepliniți Cuvintele ecteniilor ”toată viața lui Hristos Dumnezeu să o dăm”? Cred că undeva, ceva lipsește! De ce spun? Pentru că am și eu niște prieteni, absolvenți ai facultății, care s-au cam rătăcit prin lume, legându-se de grijile lumești! Văd și eu stările prin care trec, zbătându-se ca peștii pe apă, și uitând că talantul lor e altul, iar ei, sunt cei care l-au îngropat, temându-se de Stăpânul!
Vă rog să nu fiți așa! Descoperiți care vă este talantul și treceți la înmulțirea lui, pentru că după cum foarte bine ați precizat, timpul trece! Ei, în loc de mângâiere ați primit mustrare! Dar știm, că și aceasta ne este spre mântuire, nu frate Dan?
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
