Bună ziua. De mică am fost învăţată să fiu cuminte, ascultătoare şi asta penru mine era ceva normal, aşa era viaţa mea. Mereu primeam laude de la cei vârsnici. Erau laude care mie nu-mi plăceau, nu puteam înţelege care este meritul meu, ce fac eu deosebit. A trecut mult timp şi m-am prins asupra faptului că mă tem să fac bine, să ajut pe cineva, să fiu politicoasă, mă tem că cineva o să mă vadă şi o să-mi zică că sunt bună. Multe rândueli nu le pot primi din teama de a fi bună. Mi-e greu pe suflet, mă simt copleşită.
- a întrebat 14 ani ago
- last edited 7 luni ago
- You must login to post comments
Su noi este Dumnezeu. Cred că e o problemă pe care o puteți depăși. Și știți cum? Cu smerenie. Încercați să lăsați totul la o parte și să vă îndeletniciți mintea cu rugăciune și smerenie. Atunci când e cazul să faceți ceva să nu vă îndeletniciți mintea cu gândul că cineva vă va spune că sunteți bună ci mereu în rugăciune. Și dacă vă va spune cineva că sunteți bună atunci spuneții că nu dumneavoastră sunteți bună ci toate meritele sunt ale lui Dumnezeu. Și o să vedeți că veți depăși stările acestea.
Domnul este arma învingerii noastre. În El există salvare de la orice.
Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
