Întrebare

„Și cel ce n-are, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere sabie„. Foarte interesant, dar ce poate însemna aceasta, să-i înarmeze pe ucenici tocmai Cel Ce a zis: „Dacă cineva te loveşte peste obrazul drept, întoarce-l şi pe celălalt„? Cel Ce a poruncit să binecuvântăm pe cei ce ne blestemă, să răbdăm pe cei ce se scoală asupră-ne, să ne rugăm pentru cei ce ne prigonesc, cum, mai pe urmă, a înarmat [pe ucenici], însă doar cu sabie? Ce poate fi acest cuvânt? Căci, dacă într-adevăr era nevoie să-i înarmeze, nu trebuia să le dea numai sabie, ci şi scut, şi jambiere, şi coif. Dar de bună seamă, dacă în chip omenesc se preocupa de unele ca acestea, cu atât mai mult era de-a dreptul de batjocură o astfel de poruncă. Căci şi dacă ar fi avut mii de asemenea arme, cum puteau să facă faţă cei unsprezece la atâta amar de atacuri şi împotriviri din partea gloatelor şi tiranilor şi oraşelor şi neamurilor? Căci numai dacă ar fi auzit un nechezat de cal şi le era de ajuns să fie bătuţi de alţii înarmaţi, fiindcă ei crescuseră pe lângă limanuri şi râuri şi în micuţe bărci de pescari. Pentru aceea le zice acest lucru, vrând să le arate atacul iudeilor şi că urmau să-L prindă. Iar acest fapt nu a voit să-1 spună pe faţă, ci oarecum acoperit, ca nu cumva să-i tulbure iarăşi. Prin urmare, când îl auzi zicând ceea ce auziţi la ureche vestiţi pe acoperişuri şi ceea ce auziţi la întuneric spuneţi la lumină(Mt 10, 27), să nu socotiți că porunceşte ca cei sprinteni la picioare să lase piaţa şi să propovăduiască de pe acoperişuri. Căci ucenicii, propovăduind [niciodată] nu au făcut [astfel], însă „pe acoperişuri” şi „la lumină”, înseamnă, în chip acoperit, „cu îndrăzneală”. Iar „la ureche” şi „la întuneric” aceasta arată: că după cum aţi auzit într-un mic colţ de lume, adică în ţinutul Palestinei, aşa să răspândiţi, cu sunet mare, pretutindeni pe pământ. Căci nu la întuneric, nici la ureche le-a vorbit, ci pe înălţimile munţilor şi adeseori în sinagogi. Aşa şi aici trebuie înţeles în chip acoperit. Căci după cum acolo, auzind de acoperişuri, am înţeles de fapt altceva, aşa şi aici, auzind de sabie, să nu o luăm literal, că le-a rânduit să ia sabie, ci că prin sabie a zis în chip acoperit despre atacul ce urma să se întâmple şi că urma să pătimească de la iudei cele pe care le-a şi pătimit. Iar aceasta se lămureşte din cele ce urmează. Căci zicând „să-şi cumpere sabie”, a adăugat: „că trebuie să se împlinească cu Mine cele scrise, căci am fost socotit cu cei fără de lege” (Le 22, 37). Şi zicând aceia că „sunt aici două săbii”, fiindcă nu pricepuseră ceea ce El a zis, le-a spus: „sunt de-ajuns”, deşi nu erau de-ajuns. Deci este destul de clar că sabia avea o frumoasă haină a paraboli. Căci dacă voia ca ei să se folosească de ajutor omenesc, nu doar două ori trei nu erau de-ajuns, ci nici o sută [de-ar fi fost]. Iar dacă nu a vrut ca ei să se folosească de ajutor omenesc, de bună seamă că şi cele două erau de prisos. Dar nici cu asta nu am rezolvat problema. Căci adeseori a făcut acest lucru. Când ei nu pricepeau ce le spunea, trecea peste aceasta şi îi lăsa şi abia după ce se petreceau întâmplările îngăduia să priceapă cele spuse. Ceea ce a făcut şi altă dată, atunci când, vorbind despre învierea Lui, le-a grăit: „Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica” (In 2, 19). Şi, la fel, nu au ştiut ucenicii despre ce vorbea. Iar că nu ştiau a notat şi evanghelistul, când a zis: „După ce a înviat Iisus, atunci au crezut în cuvântul Lui şi în Scriptură” (In 2, 22). Iar în altă parte scrie că ei nu ştiau că El trebuie să învie din morţi (Le 24, 20-26). Deci când Mântuitorul vorbește de sabie El încearcă să le vestească ucenicilor în mod tainic despre cele ca au să se îmtâmple și vorbește așa pentru că „trebuie să se împlinească întru Mine Scriptura aceasta: „Şi cu cei fără de lege s-a socotit”… ”. Iar despre partea a doua a întrebări vă rog să reveniți cu locul mai exact pentru a putea să vă fim de folos.

Doamne fii luminătorul nostru și sprijinitorul cunoașterilor noastre.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie