Când citesc viețile sfinților îmi vine să plâng de la suferințele lor și de la faptul că noi nu mai suntem în stare să mai suferim nimic pentru credința noastră. Vă mulțumesc pentru munca Voastă. Doamne ajută.
- a întrebat 14 ani ago
- last edited 9 luni ago
- You must login to post comments
Doamne ajută. Într-adevăr este așa precum spuneți, nemernici suntem și nestatornici și nu ne ridicăm noi la înălțimea sfințeniei lor pentru că nu iubim îndeajuns pe Dumnezeu și nu avem credință statornică. Suntem cei de plâns, dar oricne din noi are șansa și posibilitatea de a-și sfinți viața prin fapte bune, un cuvânt de încurajare celui în deznădejde, o iubire frățească față de oricine, o alinare celor în suferință, răbdare, milă, jertfă de sine, ajutor celui în lipsă. Aceasta o putem mereu face, fie că e puțin, dar să fie din suflet și cu bună voință. Și încă un lucru: cu bucurie să ne mărturisim credința în care suntem născuți – creștin-ortodoxă! Și aceasta e o mucenicie, precum spune arhimandritul Teofil Pârăian.
Să ne sfințim viața prin dragoste unul față de altul, căci aceasta nu cade niciodată.
Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.