Sărut mâna părinte. Am o întrebare către D-stră. În cadrul rugăciunilor pe care le citesc, există o așa îmbinare de cuvinte cum ar fi ,,cu lacrimi ferbinți către Tine ne rugăm,,. De foarte multe ori însă constat lipsa acestora și asta mă face să cred că rugăciunile nu sunt sincere și chiar uneori îmi pare a fi o hulă față de Domnul de a mă ruga fără a exterioriza prin lacrimi simțirile și retrăirile interne. Uneori, chiar mie teamă să citesc rugăciunea ca să nu supăr pe Domnul.
- a întrebat 14 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Rugăciuna o facem spre umilință și smerenia sufletului, e o convorbire cu Domnul. Și dacă în această convorbire nu reușiți să ajungeți la umilință prin aducerea aminte a păcatelor dvs și să plângeți fierbinte, atunci da, această rugăciune e spusă de dvs numai cu buzele, căci nu-i trăiți esența. Problema nu e în rugăciune, ci în dvs. Căci deseori marii noștri sfinți părinți le-au scris din adâncul inimii, e ceea ce simțeau și trăiau ei, e umilința sufletului și plângerea duhului. Dacă prin această rugăciune nu reușiți să trăiți astfel de simțiri, atunci aduceți-vă aminte de toate păcatele dvs, și căiți-vă, spunând din inima frântă și-n durerarată propria rugăciune către Domnul și aceea va fi primită. Dar în nici un caz să nu renunțați la rugăciune, ci mai vârtos să vă întăriți în ea.
Doamne ajută.
Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
