deces

0
0

Sărut mâna,Părinte. M-am căsătorit şi locuiesc într-o ţară europeană, soţul meu fiind botezat catolic, dar nu practică de a merge la Biserică. Innainte de cununia religioasă în Biserica Ortodoxă soţul a primit mirungerea, apoi ne-am cununat. Soţul are o atracţie şi simte Ortodoxia ca un miros frumos de trandafir şi sper ca într-o bună zi va veni la pocăinţă adevărată, dacă va dori Dumnezeu. În orice caz eu văd mari schimbări spre bine în el. Dar, iată în calea asta avem multe piedici. După câteva luni de căsătorie tatăl soţului care la acel moment locuia în casa soţului meu a început să-şi invidieze fiul şi a început să ne facă mari probleme. Noi am încercat să discutăm cu el de nenumărate ori, dar el ne spunea că el este foarte fericit că fiul său s-a căsătorit, dar uneori în mintea lui vine o invidie foarte mare şi el nu poate face nimic ca să o oprească şi în acel moment el are un gând să ne facă rău. Soţul a fost nevoit să-şi vândă casa să-i deie tatălui său jumătate din suma că să-şi cumpere vreun apartament. Aşa s-a rupt legătura dintre tatăl şi fiu pe o durata de cinci ani.Cu o lună în urmă soţul meu a dorit să-şi caute tatăl şi să restabilească relaţia cu el. Noi credeam că tatăl şi-a construit o casă de banii ceea, fiindcă ştieam că el trăieşte într-o casă nouă. Ei sau împăcat, am aflat că el banii i-a mâncat şi băut cu o doamnă prin restaurante şi prin vacanţe frumoase şi acuma trăieşte la gazdă, mândra l-a părăsit fiindca el nu mai are bani şi el contează pe noi acuma. În plus socrul este un ateist care după moartea mamei sale/bunica soţului meu/ i-a ars corpul în crematoriu. El zice că vrea ca corpul lui tot să fie ars după deces. Întrebarea mea este ce să facem noi cu un aşa om? Cum să ne comportăm cu el, eu sper ca soţul să vie la credinţă , dar cu aşa ispite din jur….? Nu ştiu ce să fac, influenţa este foarte negativă, nouă fară el ne era mai bine. Ştiu că este păcat să spun aşa ceva, dar m-am încurcat. Ajutaţi-mă cu un sfat, Vă rog, şi rugaţi-vă Vă rog pentru noi! Doamne ajută!

  • Maria a întrebat 13 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Dumnezeu ne îndeamnă să ascultăm numai în lucrurile care nu aduc vătămare credinţei şi evlaviei. Este adevărat că lui Dumnezeu Îi este bineplăcut să le dăm părinţilor cinstea cuvenită. Dar, nu trebuie să mai ascultăm atunci când părinţii ne cer o cinstire mai mare decât cea cuvenită, sau când nu cinstesc pe Dumnezeu şi ne îndepărtează și pe noi prin comportamentul sau prpin îndemnul lor. Domnul nostru Iisus Hristos ne spune: “Dacă vine cineva la Mine şi urăşte pe tatăl sau şi pe mama şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu” (Luca 14,26). Domnul nu te îndeamnă să-i urăşti fără motiv, pentru ca un lucru ca acesta este foarte împotriva firii, dar El nu îngăduie să-ţi ceară să-i iubeşti mai mult decât pe El, fiindca a-i iubi mai mult decât pe Dumnezeu face rău atât celor iubiţi cât şi celui care-i iubeşte. Când părinţii nu te împiedică şi nu-ţi pun oprelişti să-ţi vezi de cele ale sufletului, trebuie să-i asculţi, fiindcă altfel e mare primejdie. Dacă, însă, ne cer ceva fără motiv şi ne întorc de la cele duhovniceşti, ascultarea faţă de ei nu mai e obligatorie.

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.