credința

Bună ziua. Dragă soră întru Domnul, Domnica! Eu te-aș sfătui să începi de la treapta cea mai de jos: curățirea minții și sufletului, ceea ce este – pocăința, spovedania generală, curată și din inimă, urmată de canon și împărtășanie. Apoi să te legi mereu de biserică, participând la sfintele Liturghii mereu, ținând posturile, sărbătorile, și înțelegând rostul lor adevărat. Încearcă să trăiești creștinește – în dragoste față de toți. Cel mai important lucru, ce orice om trebuie să facă-n viață, pentru a se apropia de Dumnezeu, este să-și curățe mintea întinată și sufletul împătimit – ceea ce se numește tămăduire duhovnicească. Și această tămăduire se începe anume cu pocăința și fuga de păcate, lupta cu ispitele. Sfântul Grigore Palama spune: ”Sufletul care e tămăduit duhovnicește, se înțelege prin acestea: dacă e în necaruzi, aduce mulțumiri lui Dumnezeu, de e în ispite – luptă și rabdă, de e în cădere – se scoală și nu deznădăjduiește, de e în lipsuri – plânge și mulțumește cu bucurie, de e asuprit – ascultă și se smerește, toate făcându-le spre slava lui Dumnezeu. Iată astfel de suflet ajunge la vederea luminii necreate, la îndumnezeire și la rugăciunea fără închipuiri, imagini, căci ochii sufletului văd fără a putea descrie – pe Dumnezeu!” Iată soră dragă cum ne putem apropia de Dumnezeu, începând cu tămăduirea proprie și râvnind continuu la lucru bun, la fapta curată, la ochiul limpede. Căci un suflet tămăduit duhovnicește vede totul printr-o altă prismă: știe ce-i drept și ce-i păcat, înțelege și vede întru toate mâna nevăzută a Dumnezeului nostru. Astfel de suflet ajunge la pace, liniște și dragoste pentru toți. Pe el însuși Domnul îl călăuzește în toate și de aici de pe pământ trăiește cu Dumnezeu! Fericit este acel suflet și oricare din noi putem ajunge la așa treaptă, trebuie numai dorință și voință arzândă. Căci din păcate, toți suntem bolnavi duhovnicește și întunecarea minții noastre vine încă de la strămoșii noștri: Adam și Eva de la căderea din rai. Dar Domnul ne-a arătat, că se poate ajunge din nou la acea stare înainte de cădere, când a spus: ”Deci dacă lumina care este întru tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult?” (Matei 6, 23). Căci tot așa cum atunci când ochiul trupesc este vătămat, întregul trup este întunecat, la fel și când orbește ochiul sufletului – care este mintea – întregul organizm duhovnicesc se îmbolnăvește și cade-n beznă. 

Deci fraților, să curățim mai întâi blidul pe dinăuntru, ca și pe dinafară să fie curat! Astfel ne vom apropia și de Dumnezeu!