Vă mulţumesc pentru răspunsul la întrebarea “Dacă am trăit necununaţi religios o lungă perioadă de timp şi dorim să ne despărţim, greşim? În urma căsătoriei a rezultat şi un copil care este major.”. Am înţeles că am păcătuit şi nu mai merge în continuare să trăim aşa. Este scris: ”Cel ce are concubina şi, nu voieşte nici a o lăsa, nici a se cununa cu femeia sa, nu se cuvine a-i primi darurile la biserica, ale cărei legi le bârfeşte şi le defaimă prin faptele sale”. – Sf. Nichifor 34. Deci ori ne despărţim, ori ne cununăm. Problema e: cum trebuie procedat? Să ne despărţim şi fiecare să-şi refacă viaţa, având grija să nu mai greşească sau, din obligaţie, din responsabilitate pentru copil să ne cununăm, chiar dacă unul nu-l mai iubeşte pe celălalt? Este bună o asemenea căsătorie, “mai cu forţa”? Nu greşeşte cel care face jurământ, deşi pe celălalt nu-l iubeşte? Copilul este plecat de 3 ani din ţară, termină o facultate în străinătate, şi-a făcut viaţa lui, vine cam o dată într-un an acasă, nu mai are de gând să revină în ţară, priveşte cu indiferenţă o eventuală despărţire. Vă mulţumesc!
- Emil a întrebat 14 ani ago
- last edited 5 luni ago
- You must login to post comments
Bună seara. În așa caz, sperând că aveți duhovnic de demult, trebuie să vă spovediți la el și să cereți sfat și îndrumare, căci vă cunoaște mai bine istoria, trăirile lăuntrice și familia. Astfel făcând veți lua singur decizia potrivită.
Doamne ajută.
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.