Nicodim

0
0

Sărut mâna. Se ştie că Iisus a avut o convorbire cu Nicodim (descrisă în capitolul 3 din Sfânta Evanghelie după Ioan. Ce s-a întâmplat cu Nicodim după răstignirea lui Iisus? Ce izvoare avem în SFânta Tradiţie cu referire la acest subiect?

  • Calin a întrebat 13 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Mai întâi să cercetăm și vedem cine este Nicodim și ce se știe despre el din Evanghelie și să explicăm acest pasaj:
►,, Şi era un om dintre farisei, care se numea Nicodim şi care era fruntaş al iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască? Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. A răspuns Nicodim şi i-a zis: Cum pot să fie acestea? Iisus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea? Adevărat, adevărat zic ţie, că noi ceea ce ştim vorbim şi ce am văzut mărturisim, dar mărturia noastră nu o primiţi. Dacă v-am spus cele pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede cele cereşti? Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele. Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite.(Ioan 3:1-21)

Nicodim din Arimateea, (gr.Nikodemos) numele este grecesc și înseamnă ,,cuceritorul poporului”. Acest personaj apare doar în Evanghelia după Ioan. Face parte din partida fariseilor și din Sinedriu. Este atras de învățăturile și personalitatea Mântuitorului, dar nu se hotărăște să facă pasul decisiv spre convertire. Într-un fel este echivalentul tânărului bogat din Matei (19:16-22), Marcu (10:17-22) și Luca (18:18-23). Ca și tânărul bogat, căutând Mântuirea, Nicodim este atras de Învățătura lui Hristos, dar se blochează în momentul decisiv. Tânărul nu poate renunța la avere, iar Nicodim nu poate renunța, probabil, la poziția socială. Nicodim îl cauta pe Iisus noaptea, ferindu-se de ochii iudeilor și mai ales de ai colegilor din Sinedriu. Amănuntul va deveni ,,semn de identitate”. În celelalte 2 momente când apare el este numit ,,cel ce venise mai întâi la EL, noaptea”. Există și un sens metaforic: Nicodim vine noaptea sau din noapte la Iisus – Lumina lumii și se întoarce tot noaptea în noapte. El nu poate face pasul hotărâtor de la întuneric la lumină. ”Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător”, completează titlul de politețe de la început (Rabi). Nicodim nu ține să-L flateze pe Iisus, așa cum fac unii dintre confrații săi în unele episoade, ci se declară convins de misiunea specială a Acestuia. Iisus apare ca un Învățător trimis de Dumnezeu, nu ca un simplu învățător al Legii precum fariseii și tocmai de aceea Nicodim îl caută. ”Răspuns-a Iisus şi i-a zis”, urmează trei întrebari din partea lui Nicodim și tot atâtea răspunsuri din partea lui Iisus. Ultima parte constutuie mai degrabă un monolog – predică decât un dialog. Iisus își reveleaza originea, autoritatea, legătura indisolubilă cu Dumnezeu – Tatăl. Prima parte a dialogului (prima întrebare a lui Nicodim: ,,Cum poate omul să se nască, fiind bătrân?”) ridică o problema esențială: posibilitatea cunoașterii, a vederii Împărăției lui Dumnezeu. Pentru a avea acces la acestă viziune directă este necesar ca omul să re-nască din apă și Duh, aluzie evidentă la taina botezului. Încă din creștinismul timpuriu botezul era privit drept comuniunea totală a credinciosului cu Mântuitorul. Reamintim simbolistica ritului: prin imersiune în apă omul este curatat de păcate; prin emersiune el primește Duhul. Duhul vine de sus, de la Domnul. ,,Trebuie să vă naşteţi de sus” înseamnă concret nașterea în Duh. Această naștere implică abandonarea omului vechi (Romani 6:6,Efeseni 4:22,Coloseni 3:9) a ,,omului bătrân”. Nicodim plasează discuția la nivel biologic în timp ce Mântuitorul o ridică la nivel sacru. Botezul cu ,,apă și Duh” nu este o simplă atitudine simbolică ci reprezintă trecerea de la profan la sacru. Dar participarea la sacru înseamnă aici, comuniunea cu persoana Mântuitorului prin renaștere în Duh. Nicodim spune ,,Rabi, ştim”, iar Mântuitorul răspunde ,,De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu”. Nicodim pretinde că știe cine este Iisus, cunoaste originea cerească a Acestuia, dar Mântuitorul îi răspunde simplu și clar: din moment ce nu te-ai născut sus, nu ai cum să știi. Se remarcă și dublu sens al cuvântului Duhul (gr.pneuma/ebr.ruah): Duhul este libertatea absolută. Ca și vântul, suflarea Sa poate fi simțită, auzită, dar nu văzută. Vizibile sunt efectele. La fel se întâmplă și cu omul: venirea Duhului, deși se petrece discret, duce la vederea Împărăției, la intrarea în viața veșnică. ,,Cum pot să fie acestea?” întrebare oarecum naivă a lui Nicodim, dovada că spusele lui Iisus îi depășesc nivelul de înțelegere. Această întrebare atrage după sine reproșul blând al Mântuitorul: ,,Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea?” ,,Adevărat, adevărat zic ţie, că noi ceea ce ştim vorbim şi ce am văzut mărturisim”, de aici începe un pasaj extraordinar despre autenticitatea mărturiei cerești a Mântuitorului: nimeni n-a urcat la Cer în afară de Cel care a coborât de acolo, adică Logosul, Fiul Omului, Iisus. El vine și depune mărturie în fața oamenilor despre Împărăția lui Dumnezeu, în care se intra prin botezul Duhului. Iisus este unicul martor pentru că EL este unicul Fiu al Tatălui. Așadar Credința în Împărăție trebuie să treaca obligatoriu prin EL, mai precis prin încrederea în autenticitatea mărturiei Sale. ”Cel ce crede în El nu este judecat”, pasaj de o mare densitate și amplitudine teologică. Fiul n-a venit să judece (în sens justițiar – punitiv), ci să mântuiască (să salveze). Dacă ar fi venit să judecă jertfa pe Cruce nu ar mai fi avut nici un rost iar acest aspect subliniază necesitatea Credinței în Hristos în vederea mânturii. ,,A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei: Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut? Ei au răspuns şi i-au zis: Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc. Şi s-a dus fiecare la casa sa.” (Ioan 7:50-53). Nicodim le atrage atenția membrilor Sinedriului că judecata lor este pripită, că nu-L cunosc pe cel pe care deja L-au condamnat. Nu se poate face o judecată dreaptă în absența acuzatului. Membrii Sinedriului reacționează dur, aruncându-I o acuzație mascată ,,Nu cumva ești și tu din Galileea?”. Membrii Sinedriului vorbesc aici in calitate de ,,experti” ai Legii, Galilea fiind considerate un ținut de evrei numai pe jumătate, necunoscători ai Legii și de unde nu poate apărea un profet și cu atât mai puțin Însusi Mesia (a se vedea în acest sens și Ioan 1:46 unde remarcăm acea întrebare plină de neîncredere a lui Nataniel: ,,Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun?”). Nicodim este oarecum trimis să studieze cu mai mare atenție, se induce ideea că fiind subiectiv s-a îndepărtat de sensul real al literei Legii. ,,S-a dus fiecare la casa lui” fapt ce presupune că se întrunisera special pentru a discuta despre situația lui Hristos.”  ,, Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe.”(Ioan 19:39), din nou ne este sugerată calitatea de admirator din umbră a lui Nicodim, precum că aduce o cantitate uriașă de amestec de smirnă și aloe: o sută de litre adică aprox. 32,70 kg. Smirnă (gr.smyrnes) este o rașină, nu trebuie confundată cu mirul (Pildele lui Solomon 7:17), ulei parfumat, menționat în Matei 26:7,26:12 dar și-n Luca 7:37 și 7:46.

Aloe (gr.aloes) este un lemn frumos mirositor, ce mai fusese asociat în Biblie cu smirna (Psalm 44:10>44:8). Putea fi folosit și ca tămâie. Nicodim nu aduce un unguent (există mai multe opinii cu privire la aceste aspecte) ci un amestec de granule zdrobite care se împrăștie în interiorul veșmintelor cadavrului. Rolul acestor aromate era să încetinescă / impiedice decompunerea cadavrului. Cantitatea uriașă este o dovada directă a respectului pe care Nicodim a ținut să-L arate față de corpul Mântuitorului”.

În afara Evangheliei după Ioan nu am găsit multe informații despre Nicodim. Tradiția Bisericii afirmă că este posibil ca el să fi fost martirizat undeva prin sec. I d. Hr. Mulți cercetători biblici, luând în considerare informații din Enciclopedia Evreiască, au afirmat că este posibil ca Nicodim din Evanghelia după Ioan să fie unul și același om cu Nicodemus ben Gurion menționat în Talmud, drept un bogat și respectat om sfânt printre evrei, ce avea reputația de a deține puteri miraculoase. Nicodim este venerat atât de către Biserica Ortodoxă, cât și de către Biserica Romano-Catolică. Ordinul Franciscan a ridicat o biserică în cinstea sa și a Sf. Iosif  în Arimateea în Ramla. O altă opinie spune că relicvele sale au fost găsite împreună cu cele al Apostolului Ștefan și ale lui Gamaliel (un alt membru al Sinedriului care s-ar fi converit la creștinism).

Sper că am fost de ajutor multor cititori și că răspunsul să vă fi hrănit cât de cât râvna spre a studia și mai mult Sfânta Scriptură. Smile

 

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.