Bună seara, părinte! Se întâmplă, că adeseori după căsătorie, vieţuind împreună, soţia descoperă, că soţul are o fire iresponsabilă sau lenoasă, egoistă sau uneori beţivă, indiferentă (doar nimeni nu-şi arată metehnele înainte de căsătorie). Prin urmare, ea este nevoită să-şi asume conducerea familiei. Pe de altă parte astfel păcătuieşte, nefiind supusă bărbatului. Bănuiesc, că o să recomandaţi, ca ea să se roage pentru el şi sunt de acord cu asta, dar unii bărbaţi sunt pasivi şi nehotărâţi de natura lor şi pe toată viaţa. Ce recomandaţi dvs în asemenea cazuri? În ce mod să îndeplinească femeia porunca de a fi supusă bărbatului? În cazurile fericite, când bărbatul este înţelept şi cointeresat de bunăstarea familiei e o plăcere să fii supusă, dar în rest…? Mulţumesc.
- a întrebat 14 ani ago
- last edited 7 luni ago
- You must login to post comments
Cineva spunea că, femeile, de fapt sunt cele care-și conduc bărbatul. Acuma, de înțelepciunea lor depinde, dacă își arată sau ba faptul că ele sunt de fapt capul familiei. Hai că glumesc, nu de alta, dar acuș, o să-mi sară toți în cap! După câte cunoaștem din paginile Sfintei Scripturi, femeia necredincioasă, se mântuiește prin bărbatul credincios și bărbatul necredincios, se mântuiește prin femeia credincioasă! Așadar, cunoscând acest lucru, căutați să vă mântuiți bărbatul, cu multă dragoste și răbdare ferindu-l de patimile mari ale lenii, sau a împătimirii de patima beției sau altele, prin care bărbatul de fapt își omoară sufletul, își împărăgijește Drumul spre mântuire, dacă doriți. Nu e nimic rău, dacă femeia administrează treburile familiei, atunci când e cazul, dar să o facă cu multă dragoste, căutând mântuirea sa și a soțului său, căutând să fie Una cu el, precum și Hristos cu Biserica Sa!
Să vă ajute Domnul!
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
