0
0

Sărut mâna, părinte. Ştiţi cum am găsit situl acesta? Frica care mă bântuie şi ruşinea ce mă stăpâneşte…într-o zi fără să vreau, aşa de la sine, mi-a venit să scriu astfel de cuvinte: ortodoxia.md, şi ştiţi mare mi-a fost mirarea, aici mi-am găsit liniştea, pe care demult o caut, nu vreau nici un minut să las net-ul, fiindcă datorită situ-lui dvs, am găsit multe răspunsuri la întrebări. Acum cel mai mult aş vrea să vă întreb, eram într-o stare în care nu puteam face nimic, numai să stau cu capul în pernă, din cauza colegiului, mă porneam la colegiu şi ajungem la catedrală, mă rugăm, plângeam. Şi ştiţi, mi-am revenit, şi acum la fel mi-i frică de tot, şi ruşine, totul s-a început de la un profesor de mate, poate, care mereu îmi spunea că nu sunt bună de nimic …atunci mi-a venit ideia să-mi pun capăt la zile, eram cu cuţitul în mână şi eram gata să o fac. Dar m-a oprit ceva, nu ştiu ce, dar ca un val aşa mi-a luat totul şi m-a oprit, şi ştiţi îmi vine des acest gând, părinte simt că mă veţi ajuta, mereu când rămân singura plâng şi mă rog la Domnul, câte odată mă ghândesc pentru ce sunt născută? Ca să aduc suferinţe altora…nu vreau, nu pot, dar aşa şi se primeşte fără să-mi dau seama, alţii spun că trebuia să mă stăpânesc, dar nu pot şi cum să procedez? Nu pot să-mi găsesc acea linişte şi gata, simt că din mine dispare ceva. Sunt poate prea naiva, dar când scriu aceste cuvinte şi scriu dvs am mai multă încredere în sine, cum să nu păcătuieşti? Nu înţeleg ? Stau acum în casă şi pot să înebunesc, ştiu ce trebuie să fac, dar nu mi se primeşte…sunt eu de vină şi numai eu,…uneori îmi vin nişe ghânduri foarte negre…la biserică ma duc, da, dar mai uşor nu mi se face. 20 de ani şi am pierdut gustul de a trăi…sunt în toate puternică, dar când vine vorba de colegiu, nu pot să merg înainte.De ce? Acum eu trebuie să fiu acolo şi nu pot….părinte poate e ceva neînregulă. Am început să fiu foarte nervoasă, să mă cert cu toţi, să mă ascund de toţi. Poate e vorba în mine. Atâtea întrebări am să vi le spun…o zi bună… Domnul să vă păzească.

  • Irina a întrebat 13 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0
Din păcate nu prea am înţeles toate frământările d-re. Dar cert este că nu trebuie să vă fie frică de nimic , ci numai de Dumnezeu. Doar că  frica de Dumnezeu nu e întocmai ca frica de lume. Frica de Dumnezeu , este frica de a nu-L pierde, este dorinţa de a rămâne în El şi nu de a ne ascunde de El. Încercaţi să mai lăsaţi la o parte toate aceste gânduri de nelinişte şi nereuşită. Şi să vă concentraţi mai mult la ce vrea Dumnezeu de la d-ră. Şi cred că înţelegeţi că e e total diferit de ceea ce faceţi. Frica d-ră e şi o urmare a puţinei credinţe. Nicicând nu trebuie să ajungem la gândul că nu mai e nici o speranţă şi că nu mai există vreo salvare.  Dar dacă v-aţi gândi permanent că nu sunteţi singură, că atât cât vă doriţi acest lucru Domnul nu v-a părăsi niciodată. „Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea cea tare te va sprijini. Căuta-vei şi nu vei găsi pe cei ce te urăsc pe tine şi ca o nimica vor fi cei ce vor să se lupte cu tine. Că Eu sunt Dumnezeul tău, Eu întăresc dreapta ta şi îţi zic ţie: „Nu te teme, căci Eu sunt ajutorul tău!” Isaia 41.10-13. Lăsaţi-vă total în mila şi ajutorul Domnului. Şi nu veţi regreta nicicând. Faptul că mergeţi la biserică e bun, dar pentru ce o faceţi? Oare nu simţiţi trecând pragul ei că toate grijile şi problemele acestei vieţi sunt trecătoare. Că noi trebuie să ne pregătim pentru altă viaţă. Şi anume pentru ea v-aţi născut şi d-ră. Nedreptate şi oameni care nu vor fi mulţumiţi de d-ră în viaţă vor mai fi, şi suferinţe şi încercări. Acceptaţi-le ca pe momente care sunt îngăduite de însuşi Dumnezeu şi spre întărirea d-ră. Aceste nereuşite la învăţătură nu trebuie să vă abată de la adevăratul d-ră scop în viaţă, care este mântuirea sufletului. Dar şi aici nu deznădăjduiţi, ci cereţi-i ajutor Domnului. Sfântul Ioan de Kronştadt era ultimul elev la seminarul la care studia, dar rugându-se şi cerând ajutor Domnului, a absolvit ca şef de promoţie. Noi oricând vă aşteptăm şi să reveniţi de aveţi nevoie, dar sperăm că aveţi şi părinte duhovnicesc la care ar trebui să mărturisiţi stările acestea ale d-ră şi să-i cereţi şi uramaţi sfatul. Și după cum spunea vrednicul de pomenire părintele Teofil Pârâianul: Orice încercare e spre ridicarea noastră. Nu avem de unde să știm de ce a dorit Domnul să ne ferească sau cu ce a dorit el să ne înzestreze prin încercările vieții. Eu mereu îi mulțumesc Domnului. Scumpă soră Irina, oare ce este mai important să mă întristez când sunt în încercări sau să mă bucur mereu de faptul că am primut dreptul de a trece prin această lume și de al cinsti pe El în trup fiind. Doamne te iubesc în adâncul smereniei mele.

Cel ce s-a făcut rob Domnului nu se va teme decât numai de Stăpânul său. Dar cel care nu se teme încă de Acesta se teme şi de umbra sa.

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.