Divorţ

Bună seara, Părinte. Mă numesc Virginica şi sunt într-o situaţie tare grea! Am fost căsătorită de două ori iar acum a treia oară. Nu ne-am căsătorit în biserică deoarece eu sunt ortodoxă, iar soţul meu este catolic. Avem o fetiţă în vârstă de aproape doi ani şi jumătate, botezată catolic, iar după 4 ani de casnicie soţul meu s-a decis să divorţeze. Între noi doar la început a fost înţelegere, dar cu timpul el a început să se schimbe, fiind nervos şi stresat mai tot timpul. Eu nu am lucrat deloc toţi aceşti 4 ani, sunt singură, fără părinţii şi sora mea aproape şi îmi este tare greu. Am crescut fetiţa singură fără ca soţul meu să se implice şi să mă ajute foarte mult. Am dorit şi l-am implorat să se gândească, să mai dea o şansă căsniciei noastre, mai ales că şi el a mai fost căsătorit şi mai are un fiu dintr-o căsătorie anterioară, să se gândească la fetiţa noastră care are nevoie de amândoi, dar nici nu a dorit să audă de acest lucru, doar că doreşte să împărţim custodia ei. Am considerat că amândoi am greşit, şi putem să schimbam lucrurile, dar el nu consideră aşa. Doreşte să divorţeze şi cel mai greu pentru mine este că la mijloc este fetiţa noastră care pentru mine înseamnă totul şi fără ea nu aş putea să trăiesc. Pentru mine fetiţa noastră este o minune înfăptuită de Dumnezeu deoarece după aproape doi ani de încercări de a rămâne însărcinată şi o înseminare nereuşită, ea a apărut când mă aşteptam mai puţin! Sunt o păcătoasă, căci ştiu că păcătuiesc în fiecare zi cu gândul şi cuvântul, cu voia şi fără voia mea, de aceea vă rog, Părinte, să mă ajutaţi şi să vă rugaţi pentru mine Domnului Nostru Iisus Hristos să mă ajute, ca fetiţa mea să rămână cu mine şi divorţul să se termine cu bine, în favoarea noastră! Vă mulţumesc Părinte şi Domnul Dumnezeu să vă dea sănătate şi putere să ajutaţi cât mai multă lume cu rugăciunile şi sfaturile dumneavoastră!