0
0

Binecuvântaţi, părinte. Dacă noi copiii din familie vedem dezbinare, păcate grele (de la omor, sinucideri, blesteme; etc) la o vârstă ducem şi noi aceleaşi păcate, deşi noi nu vrem, nu putem trece peste ele, categoric ne ferim să nu facem şi noi la fel, dar în zădar. De aici începe o cruntă ură, pe părinţi, fraţi, surori, ne aducem aminte de toate răutăţile trecutului şi suntem marcaţi profund, şi nu putem ierta şi din aceasta cauză sufera anumite persoane din familie, neavând nici un amestec; acele păcate grele se tot adună şi se tot adună şi nu au unde să răbufnească şi cad pe acele rude nevinovate şi se duc dintre noi cu acele păcate pe care părinţii noștrii le-au făcut. Avem sufletele prea încărcate de suferinţă şi nu cred că putem ierta atât de uşor. Oare de ce? Iar în loc de a ierta, ne ascundem şi nu recunoaştem că am greşit, nu vrem să ne descoperim adevărata faţă, în loc de a le spovedi, le pune povara pe umerii altuia din familie şi acela om săracu nu ştie de unde vine, el săracu ştie şi este convins că trecând prin păcatul aceluia, nu poate să dăinuie până la sfârşit, şi se descoperă făptaşul, dar este prea târziu. Şi atunci cum să-l ierţi, când el ţi-a dorit să nu mai exişti? Binecuvântaţi-mă părinte.

  • Elena a întrebat 13 ani ago
  • last edited 3 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Trebuie mereu să pornim de la premisa: Iertați și vi se va ierta… N-aveți treabă dvs să vă puneți întrebarea de ce și pentru ce acel om a făcut careva lucruri, căci e judecată și ea se cade să vină doar din mâinile Domnului, dar să-l iertați din inimă! Dar pentru a ajunge la această stare de a ierta fără să judeci, trebuie mai întâi tu însuți să-ți scoți bârna din ochi și să-ți curăți sufletul prin spovedanie și căință. Credeți-mă, după o spovedanie curată precedată de pocăință adâncă, altfel vezi lucrurile, oamenii, căci se apropie de tine Harul dumnezeiesc, care te înțelepțește. Și începi a judeca lucrurile, pornind mai întâi de la nedesăvârșirea ta, doar așa păcatele și greșalele aproapelui le vezi mult mai mici, căci le vezi la suprafață. Iar de ești sincer cu tine însuți și pătrunzi până-n adâncul sufletului, făcându-ți o analiză la ale tale greșale, păcate, erori, murdărie, atunci aceasta te umilește și mai mult și te face să te vezi dedesubtul tuturor. Iată gândiți-vă că: dvs nu uitați și nu puteți ierta celor ce v-au greșit în trecut și nu-i suportați, chiar de ați fost implicat în lucruri urâte fără vina și voia dvs, însă la momentul de față dvs faceți exact la fel cu familia și rudele dvs, descărcându-vă cele rele și adunate asupra lor. Și chiar de ei nu au nici o vină, trebuie să vă suporte și să ducă în spatele lor nedesăvârșirea dvs. Vedeți cum suntem: când ni se face nouă însuși o nedreptate, repede o sesizăm și ne revoltăm, dar când noi facem altora nici nu ne dăm seama ori punem preoblema că o facem. Deaceea sfinții părinți spun: luați seama la voi înșivă și curățiți buruiana din grădina proprie, n-o lăsați pe-a dvs neplivită, trecând gardul vecinului și lucrând în a lui!

Așa că fraților: după cum iertăm, așa ni se va ierta și cu ce măsură măsurăm, ni se va măsura! Viața e scurtă, să n-o irosim cu lucrul la alții, lăsându-ți munca ce trebuie s-o faci cu tine – satanei!

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.