Sărut mână părinte. Vă cer și eu un sfat. Am lucrat 14 ani de zile într-o institutie bugetară cu activitate mai delicată, colectivul de acolo a făcut în așa fel încât să mă determine să plec de acolo (se purtau destul de urât cu mine), au încercat să-mi propună diferite funcții cu risc ridicat (șef la un anumit serviciu – un post mai delicat dată fiind situația actuală din țară) și alte funcții la fel de sensibile. Acest lucru îl făceau nu că mi-ar fi dorit mie binele ci pentru a intra în mafia lor. Am refuzat aceste funcții, li s-a părut ciudat și au început să mă amenințe că dacă nu-mi fac datoria îmi fac raport și altele. Au reușit astfel să mă înrăiască și că atare în unele împrejurări mă purtam și eu urât cu ei. Într-o disperare am plecat de acolo, am găsit un alt serviciu, dar nu prea bun, însă m-am liniștit pentru că nu le mai simțeam prezența (era greu de una singură să-i suporți – telefonul îmi era ascultat, aveam camere video în birou). Am încercat de atunci să-mi găsesc alt serviciu mai bun, dar de fiecare dată (în ultimul moment – după ce învățam ca să mă prezint la concursuri) se întâmplă ceva în așa fel încât să nu mai pot participa la concurs (ba se simțeau angajările, sau alte situații). Nu știu ce să cred, parcă ar fi un blestem. Am în prezent un serviciu, dar simt că nu mi de potrivește. Vă rog dați-mi un sfat, ce să fac în această situație?
- Emilia a întrebat 13 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră Emilia, mulți dintre noi ne credem niște Titanici care navigăm cu viteză prin viață simțindu-ne de nescufundat… Motto-ul nostru este ” Pot să mă descurc singur.” Avem acest spirit de îndependență și auto-suficiență.Tragică înșelăciune.Ne îndreptăm cu repeziciune spre iceberg-ul numit judecata lui Dumnezeu și nu suntem pregătiți pentru impact… avem impresia că suntem de nescufundat dar ne pândește pericolul unei tragedii veșnice…În ziua de azi mândria este considerată în cele mai multe „culturi” ca o virtute.Originea mandriei însă nu este Dumnezeu, ci neascultarea de Dumnezeu. „Mândria stă înaintea căderii” spune Biblia. Dumnezeu urăşte mândria , deci trebuie să o urâm şi noi.Iată în aciastă direcție să vă îndreptați gândurile și conștiința împletite de rugăciune către Domnul pentru a vă curăți de sămânța aciasta.” Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura… mincinoasă, iată ce urăsc eu.” Dacă cu adevărat vrei să ai un caracter frumos , atunci vei tinde să ai caracterul lui Dumnezeu . Aceeaşi atitudine trebuie să o avem faţă de mândrie , fie că o vedem la alţii fie că o observăm la noi . Unii încurcă mândria cu respectul de sine , şi cred că dacă sunt mândri – se respectă . Un caracter frumos nu are mândrie , nu caută motive să fie mândru (nu se crede cel mai important din viaţa sa ) . Un caracter frumos caută să aprecieze pe cei din jur , şi se bucură împreună cu ceilalţi .Dacă eşti mândru vei căuta ca toată lumea să facă tot lucrul pentru tine.
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
