0
0

Sărut mâna, Părinte! Am şi eu câteva întrebări: 1) Ce ne puteţi spune despre imaginaţie, închipuire? Este aceasta un păcat? Cât de grav este dacă te confrunţi cu aşa ceva?  2. Un preot poate să facă slujba de înmormântare pentru mai mulţi decedaţi în acelaşi timp sau trebuie să se facă separat pentru fiecare om decedat în parte? 3) Ce părere aveţi despre cântecele populare, astea de petrecere; un preot are voie sa cânte muzică populară?  4) Către cine trebuie să mă rog mai mult pentru a-mi aduce aminte de toate păcatele pe care le-am făcut? (eu mă gândeam către îngerul păzitor) Vă mulţumesc. Doamne ajută!

  • Gabriela a întrebat 13 ani ago
  • last edited 3 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Cine vrea să-şi vindece patimile, adică cine vrea să-şi schimbe patimile, să le întoarcă către Dumnezeu şi să se vindece înăuntru, acela are nevoie să scape de imaginaţie. Deoarece pentru realizarea oricărui păcat joacă un important rol imaginarul, închipuirea formează în om chipul persoanei sau al lucrului şi în continuare mişcă plăcerea să înrobească mintea omului şi aceea înrobită sărşeşte păcatul. De aceea trebuie să studiem marea importanţă a imaginaţiei pentru viaţa păcătoasă, dar şi marea importanţă a scăpării de imaginaţie pentru păşirea omului spre viaţa în Hristos. Este una din chestiunile fundamentale ale asceticii Bisericii ortodoxe. Sfinţii Părinţi, cunoscători savanţi în ce priveşte calea ascezei, ne ajută să vedem chestiunea aceasta clar. Trebuie să stabilim exact ce este imaginaţia şi să cercetam „caracterul” şi mobilurile ei. Sfântul Ioan Scărarul defineşte închipuirea precum urmează: „închipuirea este amăgirea ochilor în gândirea adormită; închipuirea este extazul minţii, al trupului în stare de veghe, închipuirea este contemplaţia neîntemeiată”. Într-adevăr, închipuirea este o contemplaţie care nu are substanţă, care nu are nici o bază. Şi mai mult, închipuirea lucrează cand gandirea devine inerta.Sfantul Grigorie Palama scrie: „Iar acest imaginar al sufletului, in fiinţa raţională, devine graniţa minţii şi a simțirii”. Astfel deci, după acest sfânt, imaginarul este graniţa minţii şi a simţirii si lucrările imaginarului, adică închipuirile, cum vom vedea mai jos, nu existau în Adam înaintea căderii; acestea sunt o stare de după cădere. În privința slujbei de înmormântare se poate și la mai mulți, oricum pomenește pe toți pentru care creștinii doresc și pe cei din viac adormiți părinți și frați ai noștri, cântecele populare sunt tradiție a poporului nostru ce ne caracterizează, cultura care ne face mai buni, ne arată originea noastră în lume, și dacă un preot posedă aceste calități atunci nu are decât să cânte, numai clar lucru că nu unde este poftapăcatului ci acolo unde se cultivă cultura și tradiția poporului nostru. Roagă-te către cine dorești dar cu o condiție să fie cu credință din inimă.

Prot Victor Mihalachi 

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.