...

0
0

De ce jertfa lui Cain nu a fost primită de către Domnul?? De ce unii oamenii nu pot să-l audă pe Dumnezeu oricât de mult s-ar chinui?? Mulţumesc.

  • Simona a întrebat 13 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0
Cain şi Abel, fiii lui Adam, aveau caractere foarte diferite. Abel se temea de Dumnezeu. Cain nutrea sentimente de răzvrătire şi murmura împotriva lui Dumnezeu din cauza blestemului pe care l-a pronunţat împotriva lui Adam şi din cauză că pământul era blestemat datorită păcatului lui. Aceşti fraţi au fost învăţaţi cu privire la măsurile luate pentru salvarea omenirii. Li se cerea să îndeplinească un sistem de ascultare umilă, sacrificând mieii întâi născuţi şi prezentându-i în mod solemn ca o ardere de tot lui Dumnezeu. În felul acesta îşi arătau veneraţia faţă de El şi dependenţa lor de Mântuitorul promis. Această jertfă îi făcea să-şi amintească mereu păcatul, precum şi pe Mântuitorul care avea să vină şi care era măreaţa jertfă pentru om. Cain şi-a adus darul Domnului cu murmur şi necredinţă în inimă cu privire la Jertfa promisă. El nu a vrut să urmeze cu stricteţe planul de ascultare, să-şi procure un miel şi să-l ofere împreună cu roadele pământului. A luat numai din roade şi nu a ţinut seamă de cerinţa lui Dumnezeu. Domnul i-a făcut cunoscut lui Adam că fără vărsare de sânge nu poate fi iertare a păcatului. Cain nu a fost meticulos, să aducă măcar cele mai bune roade. Abel şi-a avertizat fratele să nu vină înaintea Domnului fără jertfă de sânge. Cain, fiind cel mai mare, n-a vrut să asculte de fratele lui. I-a dispreţuit sfatul şi şi-a adus jertfa cu dubiu şi murmur în ceea ce priveşte necesitatea ceremoniei. Dumnezeu n-a acceptat-o. Abel a adus din întâii născuţi ai turmei şi din grăsime, după cum a poruncit Dumnezeu; cu deplină încredere în Mesia care avea să vină, şi cu veneraţie, şi-a oferit jertfa. Dumnezeu a avut respect faţă de darul lui. O lumină a fulgerat din cer şi a consumat jertfa lui Abel. Cain nu vede nici o manifestare ca dovadă a acceptării jertfei lui. Se mânie pe Domnul şi pe fratele lui. Dumnezeu binevoieşte să-i trimită un înger să stea de vorbă cu el. Îngerul îl întreabă despre motivul mâniei lui şi-i spune că, dacă face bine şi urmează instrucţiunile date de Dumnezeu, El îl va accepta şi-i va respecta jertfa. Dacă nu se va supune însă, cu umilinţă, dacă nu-L va crede şi nu-L va asculta, El nu-i poate accepta darul. Îngerul îi spune lui Cain că nu a fost nici o nedreptate sau părtinire din partea lui Dumnezeu, dar că nu i-a putut primi jertfa din cauza păcatului lui şi a neascultării de porunca Sa precisă şi că, dacă va face bine, va fi primit de Dumnezeu, fratele lui va trebui să-l asculte, iar el va lua conducerea pentru că era cel mai mare. Chiar şi după ce a fost astfel instruit cu exactitate, Cain nu s-a pocăit. În loc să se condamne şi să se deteste pe sine pentru necredinţa lui, el încă se plânge de nedreptatea şi de părtinirea lui Dumnezeu.
Cu a doua întrebare ce vă pot spune? Cel ce caută să vadă sau cum doriţi d-ră să  audă pe Hristos nu trebuie să-L caute afară, ci în sine însuşi, prin imitarea vieţii Lui în lume şi prin aceea că devine trup şi suflet nepăcătos, ca şi Hristos, şi are o minte care cugetă pururea pentru Hristos. Unii văd şi alţii nu văd prezenţa şi purtarea Lui de grijă în viaţa de fiecare zi – deşi ochi au şi unii şi alţii. Unii aud şi alţii nu reuşesc să audă chemarea Lui, unii simt şi alţii nu simt chemarea lui Dumnezeu. Dar nu organele de simţ fac diferenţa, sau felul în care sunt ele folosite. Lucrarea Duhului Sfânt schimbă perspectiva asupra lucrurilor şi experienţelor noastre. Dumnezeu nu poate fi cucerit printr-o incursiune omenească, bine pusă la punct, ci este Persoană, şi ca atare, fără o iniţiativă din partea Lui nu poate fi cunoscut. De fapt, pe cât voieşte Dumnezeu să Se facă cunoscut de noi, pe atâta Se şi descoperă. Şi pe cât Se descoperă, pe atâta e văzut şi cunoscut de cei vrednici. Cei ce vor să-L cunoască trebuie să fie vrednici în mod sincer, curaţi şi buni, pentru că El este mai presus de orice ofensivă ce uzează de forţă sau şiretenie.

Doamne ajută.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.