BATJOCURA

Hristos este modelul pentru noi atunci când suntem luați în batjocură. Iar de prieteniile care vă pierde sufletul ar fi bine să fugiți și să le lăsați în lumea lor. Ia amintiți-vă de prieteniile cu care era legat fiul risipitor din parabola de duminică. Pentru că a ajuns într-un anturaj nepotrivit, fiul risipitor a plătit scump pentru greșelile săvârșite. Tovărășiile rele l-au adus la ruină. În mijlocul acestor prieteni, el și-a pierdut inocența: „a dus o viata destrabalata” (Luca 15:13), și-a pierdut banii: „a cheltuit totul” (Luca 15:14), și-a pierdut libetrtatea: „s-a lipit de unul din locuitorii țării aceleia care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii”(Luca 15:15), și-a pierdut demnitatea: „a ajuns păzitorul porcilor, în slujba cea mai de jos pentru un evreu, afirmând că nu mai poate fi considerat fiu”(Luca 15:15-19), fiind în punctul de-ași pierde viața (Luca15:17). Greșelile din adolescență și anturajul nepotrivit l-au condus pe acest tânăr, din rău în mai rău, confirmând faptul ca: „tovărășiile rele strică obiceiurile bune”! Acest tânăr n-a fost atent la cine îi sunt prietenii. Aceștia s-au adunat în jurul lui, fiind interesați nu de el, ci de banii lui. Datorită acestui fapt, putem spune că prieteniile lui au fost ocazionale, bazate pe conjunctură și nu pe principii. Și astăzi întâlnim mulți prieteni de pahar și de petrecere, dar tot mai puțini prieteni de viață. Adevăratele prietenii se realizează în dragoste și au ca fundament principii clare. Întâlnim acest exemplu în cazul prieteniei dintre David și Ioanatan(I Sam.18:1-5;20:1-42; IISam.1:17-27 etc.). Între David și Ionatan, omenește nu putea fi nici un fel de prietenie, din cauza poziției lor sociale: unul era cioban iar celălalt era prinț. Sau din cauza privilegiilor ce le-au fost rezervate: unul era regele rânduit de Dumnezeu, iar celălalt prințul moștenitor. Cu toate acestea, prietenia lor a rămas peste vremi ca un frumos exemplu, pentru că a fost întemeiată pe principii ( I Sam. 20:1-42).

Faceți-vă prietenii cu temelii sfinte și fugiți de cele care lovesc amar sufletul.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie