Sărut mâna, părinte. Aş vrea să-mi donez inima nu pentru că sunt pe moarte, pentru că mă simt depăşită de atâtea probleme (ciudat am doar 21 de ani şi nu mai am nici un motiv să trăiesc). Vorbesc cu un băiat care nu are o condiţie prea bună, dar e iubire între noi, iar părinţii mei nu sunt de acord cu el şi m-au pus să aleg. Ţin la toţi deşi mi-au făcut toţi mult rău şi nu pot renunţa la nici unul. Am vrut să-mi iau viaţa considerând că eu sunt o piedică în viaţa altora şi ei ar fi mult mai fericiţi şi fără probleme, dacă eu nu aş mai fi. Nu pot să-mi iau viaţa pentru că nu vreau să ajung în iad. Se spune că e bine să plângi şi să suferi pe lumea asta ca pe cealaltă să ai parte de linişte decât să ai de toate şi să nu ştii de Dumnezeu şi pe lumea cealaltă te chinui, aşa e părinte? Acum uitându-mă la televizor şi am văzut mulţi oameni care vor să trăiască, m-am gândit că ar fi bine dacă mi-aş dona inima. Dar e păcat? Dacă eu îmi donez inima fără ca eu să fiu în moarte cerebrală sau să am altceva, pur şi simplu de bunăvoie, se consideră că mă sinucid? Vreau să fac asta, dar nu vreau să păcătuiesc. Ce părere aveţi despre asta? Vă mulţumesc din suflet că îmi da-ţi un sfat şi îmi sunteţi aproape. Sărut dreapta părinte şi Doamne ajută.
- Elena Răluca a întrebat 14 ani ago
- last edited 9 luni ago
- You must login to post comments
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.