donarea de inima

0
0

Sărut mâna, părinte. Aş vrea să-mi donez inima nu pentru că sunt pe moarte, pentru că mă simt depăşită de atâtea probleme (ciudat am doar 21 de ani şi nu mai am nici un motiv să trăiesc). Vorbesc cu un băiat care nu are o condiţie prea bună, dar e iubire între noi, iar părinţii mei nu sunt de acord cu el şi m-au pus să aleg. Ţin la toţi deşi mi-au făcut toţi mult rău şi nu pot renunţa la nici unul. Am vrut să-mi iau viaţa considerând că eu sunt o piedică în viaţa altora şi ei ar fi mult mai fericiţi şi fără probleme, dacă eu nu aş mai fi. Nu pot să-mi iau viaţa pentru că nu vreau să ajung în iad. Se spune că e bine să plângi şi să suferi pe lumea asta ca pe cealaltă să ai parte de linişte decât să ai de toate şi să nu ştii de Dumnezeu şi pe lumea cealaltă te chinui, aşa e părinte? Acum uitându-mă la televizor şi am văzut mulţi oameni care vor să trăiască, m-am gândit că ar fi bine dacă mi-aş dona inima. Dar e păcat? Dacă eu îmi donez inima fără ca eu să fiu în moarte cerebrală sau să am altceva,  pur şi simplu de bunăvoie, se consideră că mă sinucid? Vreau să fac asta, dar nu vreau să păcătuiesc. Ce părere aveţi despre asta? Vă mulţumesc din suflet că îmi da-ţi un sfat şi îmi sunteţi aproape. Sărut dreapta părinte şi Doamne ajută.

Share
  • Elena Răluca a întrebat 13 ani ago
  • last edited 2 luni ago
  • You must to post comments
Filter
Sortează după: Cele mai multe voturi
0
0
Dragă soră, nu cred ar fi mult de discutat despre această intenţie, cât de nobil nu ar părea scopul, până la urmă este acelaşi păcat al sinuciderii. Este dureros când părinţii nu acceptă alegerea copiilor mai ales bazându-se pe careva preferinţe la starea sau condiţia socială a celui ales. Dar să ştiţi că acestea nu sunt cele mai grele încercări prin care trece omul în viaţa sa. Poate la această vârstă şi pare totul terminat numai din motivul că nu puteţi înţelegeţi care este alegerea corectă, dar credeţi-mă că adevăratele dureri şi greutăţi din viaţă poate să nu se limiteze doar la acele de acest gen. Şi dacă cedaţi atât de uşor acum, ce veţi face în cazul când situaţia va fi mult mai dură. În lume este atât de multă durere şi suferinţă unde oamenii zi de zi totuşi luptă şi fac faţă tuturor greutăţilor. Şi o fac fiindcă înţeleg că aceasta o vrea Domnul de la noi, să nu deznădăjduim, să luptăm şi să răbdăm. Nimieni nu ne-a promis că viaţa va fi ca una de poveste. Dar în schimb mereu avem ajutor, dacă cu adevărat îl cerem şi îl dorim. Puterea rugăciunii poate face minuni şi poate înmuia şi inima părinţilor, chiar dacă vă pare acum imposibil acest lucru. Şi mai gândiţi-vă că dacă până la urmă şi voia Domnul este să fiţi cu acest băiat, atunci nimic nu vă va putea sta în cale.  De aceea vă îndemn să alungaţi orice gânduri de acest gen şi să vă concentraţi mai mult la alte gânduri. Dar mai meditaţi nu numai la viaţa aceasta trecătoare, dar şi la cea veşnică, şi nu numai că nu doriţi o pedeapsă veşnică, dar şi cum ar trebui să meritaţi şi acea fericire promisă nouă. Nu ştiu de ce cred că nu aveţi un duhovnic cu care ar trebui să discutaţi toate acestea, căci oricum aceste gânduri trebuie neapărat mărturisite cu o căinţă sinceră şi cu o dorinţă de a primi iertarea. Şi mai apoi căutatrea în propriul suflet a adevăratului sens al vieţii creştineşti, căci oricum nu e acel de a fi fericit, chiar şi prin împlinirea acestui sentiment de dragoste. „Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?”

„Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” Ioan 16.33

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.