Durerea de a nu-ți vedea copilul

Bună ziua, părinte. Am şi eu o durere mare în suflet. Am să încerc să fiu cât mai succint pentru a fi înteles. Eu şi soţia ne-am căsătorit din dragoste, nu din avere sau interese materiale (cel puţin asta simt eu). După o perioadă de timp am hotărât să dăm naştere unui copil, dar o perioadă îndelungată nu reuşeam din cauza mea (probleme medicale). Am urmat tratamente şi în acelaş timp ne rugam ambii în fiecare seară Maicii Domnului, în straie şi cu diferite lucruri sfinte aduse de pe Pământul Sfânt. Şi minunea s-a întâmplat. S-a născut o fetiţă sănătoasă, şi am hotărât să o botezăm în cinstea numelui Presfintei Născătoarei de Dumnezeu – Maria. Am făcut-o şi pe ea ctitor la locaşul unde suntem şi noi. Totul a fost bine până la un moment, când cel rău, ducă-se pe pustiu, a început să ne pună ceaţă în ochi fiecărui, să ne trimită fiecărui gânduri rele, a început să apară diferite certuri pe diferite teme. Recunosc ca în mare parte din cauza mea, dar n-am făcut-o din ură, ci doar de a-mi proteja familia de toate problemele care apăreau. Soţia a luat copilul şi a plecat la părinţii ei. M-a lăsat fără acte şi numai în hainele care erau pe mine atunci. I-am explicat din ce cauză s-a ajuns unde s-a ajuns. Mi-am cerut iertare de sute de ori. Nu sunt eu rău, pur şi simplu aşa plec eu capul tot timpul, cineva trebuie să cedeze, sunt o fire paşnică. Periodic parcă se ameliora relaţia între noi (vorbeam numai prin telefon), şi când ajungea momentul să plec la ea, se schimba brusc la 180 grade. Nu mi-am văzut copilul de aproape un an. Sufletul mă doare tare, plâng în hohote când aud durerea cuiva, mă rog să fie numai zi, să nu vină noaptea. Sora mea văzând durerea mea şi-a asumat post pentru mine la mănăstire. Eu citesc în fiecare seară rugăciune Maicii Domnului “Pociaevskaia” , “Bucurie neaşteptată” şi cea dată de duhovnicul de la mănăstire, mă strădui în fiecare zi, în pauza de masă, să mă duc la mănăstire şi să ma rog la icoanele Maicii Domnului pentru iertare şi îmblânzirea sufletelor şi unirea famliei. Nu vreau rău nimănui, Dumnezeu mi-i martor. Puteam să le fac rău de mult după legile pământeşti, cel puţin să-mi pot vedea copilul, toate faptele juridice sunt în favoarea mea, dar încă o dată, nu sunt rău, şi nu doresc nimănui rău, dar credeţi-mă plâng în hohote când aud un copil străin când plânge, am ajuns că nu pot ţine o lingură în mână după atâtea stresuri, mă mai ţin numai datorită serviciului şi rugăciunilor. Am încercat în fel şi chip, părinţii ei nu vor să se implice, mă gândeam să mă duc să vorbesc cu duhovnicul mănăstirii care ei o frecventează, dar iarăşi, din frică că ei vor crede că vreau să le fac rău, am refuzat la ideea dată. Nu ştiu ce să mai fac, am rămas numai cu icoana Maicii Domnului “Pociaevskaia” şi “Bucurie neaşteptată” care le port tot timpul în buzunar şi cu rugăciunile zilnice. Mă rog de mă iertaţi părinte. Şi un sfat tutoror celor căsătoriţi, stimaţi-vă şi iubiţi-vă unul pe altul, mai scump decât familia pe acest pământ nu există nimic! O zi bună în continuare.