Sărut mâna, Părinte. Pentru mântuire nu-i de ajuns să credem în Dumnezeu, dar prin fapte. Eu când lăsasem soţul, pentru că ridica mâna la mine şi nu mă socotea de persoană, eram în greutăţi, totuşi m-au susţinut, şi eu ca mulţumire lui Domnezeu am ajutat o cumătră la care fetiţa nu-i creşte piciorul, cu bani. Şi eu vreau să fac fapte bune, să ajut pe alţii cât de puţin, da m-am întors la soţul înapoi, se comportă bine, da socoate fiecare ban, şi nici nu îndrăznesc să-i propun să dăm ajutor material cuiva. Cum pot să fac fapte bune dacă tot banul e la el, alte feluri de fapte la fel nu le pot face, pentru că el hotărăşte în casă (să iau pe cineva să trăiască la mine), el e alt fel la suflet.