0
0

Sărut mâna, Părinte. Pentru mântuire nu-i de ajuns să credem în Dumnezeu, dar prin fapte. Eu când lăsasem soţul, pentru că ridica mâna la mine şi nu mă socotea de persoană, eram în greutăţi, totuşi m-au susţinut, şi eu ca mulţumire lui Domnezeu am ajutat o cumătră la care fetiţa nu-i creşte piciorul, cu bani. Şi eu vreau să fac fapte bune, să ajut pe alţii cât de puţin, da m-am întors la soţul înapoi, se comportă bine, da socoate fiecare ban, şi nici nu îndrăznesc să-i propun să dăm ajutor material cuiva. Cum pot să fac fapte bune dacă tot banul e la el, alte feluri de fapte la fel nu le pot face, pentru că el hotărăşte în casă (să iau pe cineva să trăiască la mine), el e alt fel la suflet.

  • Aurelia a întrebat 13 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0
Dragă soră, cea mai bună faptă pe care o puteţi face acum este să lucraţi asupa soţului, căci care e rostul la ajutorul cuiva, dacă nu veţi avea pace şi înţelegere în familie. Căutaţi să vă schimbaţi soţul, dar în primul rând prin schimbările din propriul suflet. Încercaţi să fiţi d-ră un model de trăire creştină şi prin aceasta îl veţi apropia şi pe soţ de adevăr. Şi să ştiţi că faptele bune nu se limitează la acei bani pe care nu îi puteţi da. O vorbă bună, o încurajare şi o cană de apă celui însetat tot faptă bună este. Nu trebuie să căutaţi ce fapte bune să faceţi, căci şanse să ajutaţi pe cineva aflat în nevoie veţi avea îndeajuns, nu contează pentru fapta bună câte bunuri materiale au la bază, dar iată cât suflet depuneţi în ele e mult mai imortant.

Rădăcina faptei bune să fie implimentată în sufetul nostru…

Prot Victor Mihalachi
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.