0
0

Revin la 5053 nu sunt o femeie neînţelegătoare, dar suferinţa mea de ce nu o înţelege nimeni eu nu trebuie să-mi supăr soţul şi soacra, dar ei mă pot supăra pe mine. Mă doare faptul că niciodată nu ţineţi cont de suferinţele soţiilor şi toată lumea trece peste faptul că la căsătorie se spune că ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă. Nu este o problemă să nu-i cinstim şi să-i ajutăm pe părinţi. Problema că eu rămân singură fregvent cu toate greutăţile, şi eu sunt om şi soţie şi la rândul meu mamă. Eu nu pot gândi aşa şi am suflet de mamă şi eu. Dacă eu din cauza singurătăţii cad în deznădejde şi alte păcate fiind o fire mai slabă, atunci a cui este păcatul. Dacă eu fiind mult timp singură şi sufăr pentru asta nu este păcatul bărbatului, şi implicit al soacrei care are pretenţia că soţul meu să stea cu ea pâna trăieşte pe motiv că este mamă. Repet şi eu sunt mamă şi asta nu mi se pare o datorie a copiilor să stea cu părinţii după ce se căsătoresc. Eu m-am măritat ca să nu fiu singură. Ce înseamnă \”va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa\ „Soţia trebuie să-şi lase părinţii şi soţul nu. Şi eu am părinţi care trebuie ajutaţi, dar nu-mi neglijez soţul pentru ei. Sfaturi daţi numai la nurori, de când merg la biserică n-am auzit un sfat dat soacrelor care la rândul lor au fost nurori, dar n-au învăţat nimic din asta şi se plâng tot timpul ce rele au fost soacrele cu ele şi ce pretenţii aveau. Acum istoria se repetă. Vă rog să mă iertaţi dacă insist, dar am o suferinţă aşa de mare de nu mai ştiu unde să mă duc. Mă rog tot timpul să mă ajute Dumnezeu şi să mă lumineze. Nu vreau să supăr pe nimeni nici părinţii nici soţul, dar pe mine toţi mă supără. Eu sufăr că sunt singură cu săptămâna şi se repetă tot mereu.

  • a întrebat 13 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

Dragă soră întru Hristos, nu „ţin” nici cu soacrele şi nici cu nurorile, şi dacă uneori mult mai des sunt certate soţiile decât soţii, îmi pare şi feresc acest lucru, fiindcă firea femeii e diferită de cea a bărbatului, fiindcă aşa a fost creată de bunul Dumnezeu să fie mai iubitoare, mai înţelegătoare, mai răbdătoare. Asta este misiunea nobilă a femeii de a fi sprijinul şi ajutorul bărbatului, şi cu nimic nu o înjoseşte acest lucru, dar din contra cred că îi arătă rolul important al ei. Nicidecum nu a fost acel îndemn înspre ajutorul soacrei spre a arăta că au dreptate doar părinţii, şi copii nu. Acele versete pe care le aduceți d-ră ca exemplu nu înseamnă absolut deloc că dacă v-aţi căsătorit aţi uitat că aveţi mamă şi tată, la fel şi soţul. În familie trebuie să existe mereu o bună înţelegere şi luarea hotărârilor e foarte bine când se ia în comnun acord. Nu pot şti care sunt lucrurile cu care nu vă puteţi isprăvi cât soţul îşi ajută mama. Dar oricum aceste momente pot fi discutate şi soluţionate doar în propria familie. De vă iubeşte soţul neapărat vă va înţelege şi vă va merge în întâmpinare. Doar că într-un fel m-au pus pe gânduri cuvintele d-ră „Eu m-am măritat ca să nu fiu singură”, dacă acesta a fost motivul de bază atunci e cam greu de vorbit de dragostea care în primul rând trebuie să unească soţii, din care ar trebui să se alimenteze şi înţelegerea şi susţinerea şi ajutorul pe această cale pe care aţi ales-o spre mântuire. Şi e foarte rău că repetaţi mereu cuvântul singură, în afară de faptul că aceasta într-un fel vă exclude copilaşii e şi mai rău că î-L exclude pe Dumnezeu. Omul care îl are pe Dumnezeu în inimă şi suflet, nu e singur nici în pustie. De veţi reuşi să-i faceţi cu adevărat loc Domnului în viaţa d-ră, de multe întristări vă veţi feri. Căci cel care trăieşte cu adevărat cu Domnul nu caută unde este dreptatea sa, nu caută să vadă care sunt păcatele aproapelui, dar caută mereu să ducă o viaţă plăcută Domnului şi să-şi curăţească în primul rând propriul suflet de păcate. Caută să fie într-o comnuicare permanentă cu Domnezeu, care şi ne este mereu alături, dar noi uităm mereu de acesta. Iar de supărari…v-aş îndemna să meditaţi cu ce a „supărat” Mântuitorul neamul omenesc, că a îndurat de la el toate la câte a fost supus şi chiar a şi primit şi moartea pe cruce pentru mântuirea oamenilor…Deci încă odată nu vreau să vă suppăr dar mai încercați să discutați cu soțul cam așa cum ați expus aici în întrebare și cu un ton de dragoste și sper că ve-ți schimba ceva esențial în familia voastră.

Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.