Întrebare

0
0

Sărut mâna Părinte. Am auzit de la o prietenă cum că animalele nu au suflet. Eu nu pot să cred asta pentru că și peste ele tot suflare de viață a trimis Dumnezeu. Este adevărat că omul este mult mai presus decât animalele pentru că este zidit după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, dar în același timp trebuie să avem grijă și de animale pentru că și ele sunt tot lucrarea Bunului Dumnezeu. Întrebarea mea este au animalele suflet? Și dacă da, vor avea și ele viață veșnică? Mă iertați Părinte pentru neștiință.

  • Mihaela a întrebat 13 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

În textul de la (Isaia 11, 6-9), se spune că-n lumea de dincolo, lupul va trăi laolaltă cu mielul, leopardul cu căprioara,  iar pruncii se vor juca fără teamă cu șerpii. Din acest text reiese că animalele vor fi prezente în lumea veșnică. Dar Sfinții Părinti nu vorbesc despre prezența lor în viața fără de sfârșit. Dimpotrivă, în comentariile lor, animalele sunt chipul oamenilor împătimiți sau ale celor păgâni, care în cele din urmă vor ajunge la unirea cu Hristos. Sunt și autori care vorbesc despre nemurirea animalelor. Însă, în acest caz animalele nu au nemurire prin ele însele, ci datorită nemuririi stăpânilor lor. Ce vor sa spuna acești autori? Că dacă omul nu poate fi înțeles decât în relație cu Dumnezeu, tot astfel, nici animalele nu pot fi înțelese decât în relația lor cu omul. Animalele au fost create ca să fie subordonate omului, de aceea soarta lor este strâns legată de cea a omului. S-a spus că dacă omul își găsește împlinirea în Dumnezeu, așa și animalele își găsesc în om starea de la început, cea lipsită de sălbăticie. Anumite persoane susțin că animalul domestic nu este natural, cel real fiind cel din sălbăticie, cel care sfășie și pradă. Se pierde din vedere că înainte de căderea omului în păcat nu exista un dezacord între om și animale. Creația lui Dumnezeu nu este o carpeala. Scriptura afirmă că toate cele create de Dumnezeu „erau foarte bune”, adică toate erau într-o deplină armonie. Păcatul este cel care aduce în creație lipsa armoniei. Viața Sfântului Gherasim de la Iordan, ne descoperă că pe măsură ce omul se împărtășește de viața dumnezeiască, fiarele ajung să-i se supună. Leul care a fost vindecat de Sfântul Gherasim, îi devine ucenic acestuia, după ce i-a scos un spin din picior. Deci leul, daca ar fi prezent în veșnicie, ar înceta să mai fie înfiorător, indiferent de colții, coama, ghearele și ragetul său. Așa că nu ar fi o neobrăzare nici ca mielul să stea laolaltă cu lupul. Creștinii ezită sa atribuie nemurire animalelor pe motiv că ele nu au conștiință, că sufletul lor nu este identic cu cel uman. Așadar sufletul animalului este muritor, fiind generat de pământ la cuvântul lui Dumnezeu, după cum mărturisește Sfântul Vasile cel Mare: „Să nu socotești că sufletul animalelor este mai vechi decât ipostaza trupurilor lor și nici că rămâne mai departe după descompunerea trupului! Fugi de vorbăria prostească a falnicilor filosofi, care nu se rușinează să spună că sufletele lor și sufletele câinilor sunt la fel unele cu altele.” (Omilii la Hexaimeron., 8, 2, p. 159). Deci, animalele nefiind create după chipul lui Dumnezeu, viața veșnică în Hristos nu le poate fi împărtășită și deci nu se poate vorbi de faptul că au suflet ori nemurire!

Doamne ajută.

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.