Multumesc!

0
0

Vă mulţumesc pentru răspunsul dat, acum mă încearcă altă tristeţe, locuiesc împreună cu prietenul meu în casa părintească, împreună cu fratele meu. Mama mea a rămas văduvă la o vârstă fragedă, avea în jur de 30 de ani. Ne-a crescut cu toată dragostea şi a făcut tot posibilul prin munca sa să nu ne lipsească nimic. Acum, mama vede purtarea prietenului meu, că nu este tocmai cum aş merita eu, că face mai mult ce îi place lui decât să se îngrijească de mine (aici mă refer că în timpul lui liber face mai mult ce vrea, simt că îi place să petreaca timpul cu prietenii lui decât cu mine, deşi mi-ar place şi mie să mergem pe la mănăstiri, prin parc, la cofetărie sau pe unde mă simt eu bine) dacă deschid acest subiect se justifica, că el munceşte mult şi că aşa se recrează el, dar la mine nu se gândeşte că suntem tineri şi îmi doresc să petrecem timpul împreună, mă doare când văd că doreşte să petreacă timpul alături de prieteni mai mult decât cu mine, spun asta pentru că acei prieteni nu sunt ca el, îl influenţează, pentru că ei nu au prietene. Revin la tristeţea mea, locuim cu mama, care l-a primit la sânul ei şi îngrijeşte de el ca şi cum ar fi copilul ei, asta în ciuda faptului că noi am început o relaţie pe care familia mea nu o dorea, el fiind de la ţară, dintr-o familie care, după vorbele de la ţară nu este de rangul nostru din nici un punct de vedere (dar eu niciodată nu am privit acest aspect, am simţit acea iubire în suflet pentru el şi nu am renunţat, chiar dacă mi-am făcut mama să sufere prin asta. Supărarea mea este că mama vede comportamentul lui despre care vă spuneam, şi o doare, nu îi place, şi nu o dată a spus că ei nu îi place cum se poartă că va fi vai de mine în viaţa cu el, că am să mă chinui. De curând nu s-a purtat frumos deloc cu mama, i-a răspuns, a fost nepoliticos şi obraznic, iar pe mama a durut-o foarte tare, nefiind prima oară când el se poartă aşa cu ea, fiind obraznic. În urma ultimei supărări, mama mă sfătuieşte să mă gândesc bine dacă doresc să mă căsătoresc cu el sau nu, că ea spune că nu e bine pentru mine, că îmi va fi greu în viaţă. Acum, vă spun sincer, îl iubesc, dar nici bine nu îmi este când îi văd reacţiile şi comportamentul şi faţă de mine şi faţă de familia mea. Mă doare că mama mea suferă din cauza lui. Cât despre nuntă ce să vă spun, de mai bine de un an eu tot am gândul să ne căsătorim, mai bine spus de un an îi arăt lui că vreau să ne căsătorim, dar de căsătorit îmi doream de mai mulţi ani în urmă, însă el când am stat de vorbă a spus că dacă am avea bani şi acum am face nunta, apoi mi-a explicat că el vrea ca noi să avem toţi banii de nuntă şi atunci începem pregătirile, nu mi-a dat ascultare că eu aş dori să începem deja pregătirile, să ne descurcăm cum putem de la salariu la altul ,s-a pus pe strâns bani, dar nu ştiu, nu îl văd aşa să vina şi de la el cu vorbe despre nuntă, cum mă interesez eu de una alta, să-l văd şi pe el că e nerăbdător, nu, nu îl văd, şi mă pune pe gânduri, oare ce să fac părinte? Nu ştiu de câte ori am trecut peste discuţiile noastre şi peste jignriile lui, şi l-am iertat, am sperat că are să se schimbe chiar dacă mama spune că n-are să se mai schimbe, dar acum când mă gândesc mai bine, căsătoria o faci o dată în viaţă, aş vrea să fie pasul corect, ce mai pot face eu acum părinte? Ajutaţi-mă cu sfaturi, vă mulţumesc! Doamne ajută!

  • Marieta Roxana a întrebat 13 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

Dragă soră, am încercat să meditez de ce nu vrea şi el la fel de mult această căsătorie ca şi d-ră şi ştiţi că cred că e destul de simplu. Dacă conştientiza gravitatea păcatului în care trăieşte (dar de fapt nici d-ră nu am observat că vă căiţi prea mult de acestă convieţuire, căci oricum nu cred că din momentul ce locuiţi împreună este vorba despre o curăţie trupească între voi) atunci şi-ar fi dorit şi el să se cureţe de el. Dar din moment ce nu e aşa, care ar fi momentele care l-ar face să grăbească acestă nuntă. Ce nu are acum, ce i-ar aduce căsătoria. Desigur că binecuvântarea Domnului şi mila, ajutorul Său. Din moment ce nu sunt acestea prioritare pentru el, se simte destul de bine și în situaţia actulă. Acum cu partea de se va schimba cândva, nu aş fi categoric să zic că nu, că aşa va fi mereu. Dar şi foarte greu vă va fi să-l schimbaţi, cred că comportarea sa cu mama d-ră despre multe ar fi trebuit să vă vorbească. Şi mai e ceva, când primim hotărârea de a ne uni destinul cu o presoană nu este cel mai important de unde provine (de la ţară, oraş, etc.), şi nici nu e suficientă doar dragostea dintre noi, dar ar trebuim să vedem şi pe cât de mult ne unesc convingerile, părerile despre viaţă şi care este scopul acesteea, ca mai apoi să nu vă întrebaţi cum puteţi să vă petreceţi restul vieţii lângă acest om din moment ce nu vă leagă nimic. S-a postat recent la noi pe siteu un articol Criterii de alegere a viitoarei soții, în lumina spiritualității ortodoxe, şi deşi sunt pentru alegerea soţiei cred că sfaturile sunt generale şi vă vor fi de folos. Un moment grăitor al acestui articol este şi faptul cât de neimportante sunt toate calităţile lumeşti şi umane a viitorului soţ de nu este şi credincios. Este puţin încurăjător în toate acestea ce v-am spus, dar cu adevărat aş vrea să meditaţi şi să înţelegeţi că toate deciziile din viaţa noastră vor avea şi cosecinţe şi unele pot fi şi cu mare suferinţă şi nu numai în acestă viaţă.

Capul să ne plecăm şi de Domnul să ascultăm!

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.