Multumesc!

Vă mulţumesc pentru răspunsul dat, acum mă încearcă altă tristeţe, locuiesc împreună cu prietenul meu în casa părintească, împreună cu fratele meu. Mama mea a rămas văduvă la o vârstă fragedă, avea în jur de 30 de ani. Ne-a crescut cu toată dragostea şi a făcut tot posibilul prin munca sa să nu ne lipsească nimic. Acum, mama vede purtarea prietenului meu, că nu este tocmai cum aş merita eu, că face mai mult ce îi place lui decât să se îngrijească de mine (aici mă refer că în timpul lui liber face mai mult ce vrea, simt că îi place să petreaca timpul cu prietenii lui decât cu mine, deşi mi-ar place şi mie să mergem pe la mănăstiri, prin parc, la cofetărie sau pe unde mă simt eu bine) dacă deschid acest subiect se justifica, că el munceşte mult şi că aşa se recrează el, dar la mine nu se gândeşte că suntem tineri şi îmi doresc să petrecem timpul împreună, mă doare când văd că doreşte să petreacă timpul alături de prieteni mai mult decât cu mine, spun asta pentru că acei prieteni nu sunt ca el, îl influenţează, pentru că ei nu au prietene. Revin la tristeţea mea, locuim cu mama, care l-a primit la sânul ei şi îngrijeşte de el ca şi cum ar fi copilul ei, asta în ciuda faptului că noi am început o relaţie pe care familia mea nu o dorea, el fiind de la ţară, dintr-o familie care, după vorbele de la ţară nu este de rangul nostru din nici un punct de vedere (dar eu niciodată nu am privit acest aspect, am simţit acea iubire în suflet pentru el şi nu am renunţat, chiar dacă mi-am făcut mama să sufere prin asta. Supărarea mea este că mama vede comportamentul lui despre care vă spuneam, şi o doare, nu îi place, şi nu o dată a spus că ei nu îi place cum se poartă că va fi vai de mine în viaţa cu el, că am să mă chinui. De curând nu s-a purtat frumos deloc cu mama, i-a răspuns, a fost nepoliticos şi obraznic, iar pe mama a durut-o foarte tare, nefiind prima oară când el se poartă aşa cu ea, fiind obraznic. În urma ultimei supărări, mama mă sfătuieşte să mă gândesc bine dacă doresc să mă căsătoresc cu el sau nu, că ea spune că nu e bine pentru mine, că îmi va fi greu în viaţă. Acum, vă spun sincer, îl iubesc, dar nici bine nu îmi este când îi văd reacţiile şi comportamentul şi faţă de mine şi faţă de familia mea. Mă doare că mama mea suferă din cauza lui. Cât despre nuntă ce să vă spun, de mai bine de un an eu tot am gândul să ne căsătorim, mai bine spus de un an îi arăt lui că vreau să ne căsătorim, dar de căsătorit îmi doream de mai mulţi ani în urmă, însă el când am stat de vorbă a spus că dacă am avea bani şi acum am face nunta, apoi mi-a explicat că el vrea ca noi să avem toţi banii de nuntă şi atunci începem pregătirile, nu mi-a dat ascultare că eu aş dori să începem deja pregătirile, să ne descurcăm cum putem de la salariu la altul ,s-a pus pe strâns bani, dar nu ştiu, nu îl văd aşa să vina şi de la el cu vorbe despre nuntă, cum mă interesez eu de una alta, să-l văd şi pe el că e nerăbdător, nu, nu îl văd, şi mă pune pe gânduri, oare ce să fac părinte? Nu ştiu de câte ori am trecut peste discuţiile noastre şi peste jignriile lui, şi l-am iertat, am sperat că are să se schimbe chiar dacă mama spune că n-are să se mai schimbe, dar acum când mă gândesc mai bine, căsătoria o faci o dată în viaţă, aş vrea să fie pasul corect, ce mai pot face eu acum părinte? Ajutaţi-mă cu sfaturi, vă mulţumesc! Doamne ajută!