0
0

Doamne ajută, părinte… Mă numesc Alexandru și un sfat de la dumneavoastră aș dori dacă se poate. În urmă cu 8 ani, am cunoscut o fată, cu care am fost până acum 3 luni. În acești 8 ani de concubinaj, numai certuri au fost, despărțiri, împăcări etc. La vre-o 4 ani după ce am cunoscut această fată, eu m-am apucat de consumat droguri (heroină). După ce a aflat, ne-am despățit. Ea cunoscând pe un alt baiat, eu o alta fată dar nu au mers. Ne-am întâlnit iar, ne-am împăcat iar, m-am făcut drogat iar, a plecat iar și iar de nu știu câte ori până la jumătatea anului trecut, timp în care ne-am dus la duhovnicul ei cu gândul de a ne căsători religios, că am zis că suntem unul pentru celălalt cerând un sfat. Ne-am dus, părintele a zis să stăm separați până la nuntă. Am înțeles și am respectat decizia până când a zis că poate să stea la mine cu condiția să nu facem nimic. Am făcut asta până am căzut amândoi în păcat, s-a dus i-a spus părintelui, iar părintele i-a zis să-l ierte că nu trebuia să zică să stăm împreună (aici nu am știut ce sa zic) ei i-am zis sa schimbe duhovnicul dar nu a vrut… Am depus actele la starea civilă, vorbeam cu un părinte și pentru cea religioasă. Înaite cu 3 zile de cea civilă, se întâlnește cu o prietenă și că stă 1 sau 2 ore să vorbească, că nu s-au văzut demult. Mă sună la ora 22-00, că nu vine în seara asta acasă. Nu am mai putut, m-am urcat în mașină și am luat-o (neîncrederea m-a făcut să o lovesc) că am zis în sinea mea dacă nici acum când mai aveam un pas. A 2-a zi iar ne-am despărțit, au trecut câteva luni, 2 sau 3,  și să aflu că făcuse un chiuretaj, fără să-mi zică din această despărțire. Am fost lângă ea cu cuvinte de încurajare că era dărâmată, s-a dus, s-a spovedit, a luat canon, iar ne-am împăcat. Iar am trăit așa în concubinaj, după o lună mă anunță că este însărcinată cu mine și că părintele i-a zis că dacă face chiuretaj la el să nu se mai ducă, și că această cruce să nu o ia. Eu am încercat să stau cu ea de vorbă, a zis că ține copilul dar la mine nu se mai întoarce, că nu mă mai iubește, că nu mai simte nimic. Ce sfat îmi dați, cum să procedez, adică să mai încerc să vorbesc cu ea sau să o las așa cum îşi dorește. Cu mulțumire și Doamne ajută!!!

  • Alexandru a întrebat 13 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Dragă frate Alexandru, dacă alegem să mergem după propria voie fără să mai luăm seama şi la voia Domnului, atunci mai devreme sau mai târziu vom avea de suportat şi consecinţele. În această relaţie aţi reuşit să aduceţi foarte multe lucruri urâte şi grave pentru sufletele d-ră. Dar Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului ci să se întoarcă şi să fie viu. De aceea vă îndemn şi pe d-ră să vă faceţi în primul rând ordine în suflet, să mergeţi la o mărturisire şi să îndepliniţi toate  ce vă v-a îndruma duhovnicul după mărturisire, nu prea am înţeles dacă-l aveţi, oricum dacă meditaţi şi la cele veşnice aşa ar trebui să fie. Şi apoi deja să încercaţi să vedeţi şi această relaţie. Să vedeţi şi ce sentimente vă leagă unul de altul, căci taina cununiei nu poate fi asociată deja cu aceste despărţi şi reuniri.  Desigur că e neapărat să vă îngrijiţi şi de venirea acelui copilaş pe lume, dar întemeind o familie trebuie să înţelegeţi că de acest om deja veţi fi unit cu o legătură sfântă. De simţiţi cu adevărat că anumea ea e persoana cu care doriţi să vă petreceţi restul veţii, atunci nu numai că ar trebui să vorbiţi cu ea despre toate acestea, dar şi să încercaţi să faceţi ordine în acestă relaţie, dovedind înţelegere unul faţă de altul, sprijin şi ajutor. Într-o familie deja nu poate fiecare să facă ceea ce vrea,și cu aceasta să nu îl supere şi pe cel de alături. Mai ales când aceste „ceea ce vrea” sunt păcate grave. Şi de va fi o dorinţă reciprocă de a merge pe acestă cale, atunci neapărat să o începeţi deja cu binecuvântarea duhovniculuii şi a Domnului, fără a reveni la păcatele de alte dată. Şi ca un ultim sfat ar fi să încercaţi să-i lăsaţi şi Domnului loc şi în viaţa dvs, să încercaţi să meditaţi şi câtă durere îi provocaţi prin aceste fărădelegi şi abateri grave, de vă doriţi ajutorul şi mila Sa. Mai multă îngrijire pentru vindecarea sufletului și restul le veți primi de la Domnul.

Doamne, spală-ne pururea haina sufletului nostru întunecat de păcate și ajută-ne să mergem spre adevăr!

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.