Sărut mâna părinte. Ajutați-mă vă rog , eu sunt căsătorită, am 2 cumnați necăsătoriți, aceștia de multe ori îl iau pe soțul meu de lîngă mine și îi fac program fără a se pune problema, căci poate sau nu, neținînd cont de mine ca și cînd n-ași exista în viața lui ca și cînd el n-ar fi căsătorit cu mine. Recunosc că și ei mă ajută la nevoie dar în schimb n-au obligații familiale ca și mine, singura lor familie fiind mama care trăiește. Cum trebuie să procedez pentru a fi bine, nu sunt o femeie care se gândește numai la ea, îmi iubesc foarte mult soțul și sunt în stare să mă cert cu ei și soacra pentru el, fiindcă și el la rîndul lui are copii de crescut și plus la asta nu este nici sănătos are probleme de sănătate și trebuie să se îngrijească la fel de mult ca și mama lui .
- a întrebat 13 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Doamne ajută. Dați-mi voie să menționez că chiar sunteți o femeie care se gândește numai la ea. Și nu încercați să vă implicați în oprirea soțului la casa lui așa cum trebuie. Nu cu gura mare ci cu calm și duh smerit. Arătând că îl iubiți veți demonstra că aveți nevoie de el mai mult decât înțelege el. Și faptul că tindeți spre ceartă vorbește foarte mult de felul vostru de a fi. Nu mai spuneți că nu sunteți pentru că sunteți. Ceea ce trebuie să faceți e să lucrați pentru îndreptarea voastră personală și apoi veți putea să îi ajutați și pe cei din jur. Și să închei cu o mică povestioară. Era odată un om care tare se mai aprindea din orice nemulțumire și pentru orice căuta să se răzbună pe cei care îl provocau cu micile încercări din această lume. Și niciodată nu reușea să aducă liniște între ei dar nici nu își aducea adevărul. Și sa dus el să ceară sfat la un duhovnic iscusit din acele locuri și a zis către duhovnic necazul lui. Atunci duhovnicul din marea sa înțelepciune ia spus sa meargă într-un cimitir și să arunce cu pietre în acei morți. Zis și făcut. S-a dus omul și a făcut întocmai. Întorcându-se întrebarea duhovnicului a fost: „Cum au încercat morții să te oprească”, „cum au încercat ei să demonstreze nevinovăția lor”? „Păi au tăcut părinte” – a răspuns omul smerindu-se de cele care îi vorbeau faptele înțelepciunii omului lui Dumnezeu. Așa să faci și tu asemenea. Căci și dacă te-ași trimite acum să îi și lauzi ei nu se vor nici mândri ci vor rămâne întru Domnul. De ce să nu încercăm și noi, scumpii mei, în duhul smerit al morții să ne ajutăm spre dobândirea celor din această lume și spre a ne învrednici de o viață fericită? Și îți mai recomad un articol foarte bune care, sunt ferm convins că așa va fi, te va ajuta mult. Simt că ai nevoie de așa ceva: „Vorba smerită rodul trăirii creştineşti” și ca un îndemn primiți și mesajul articolului: „Vederea păcatului propriu, dar dumnezeiesc”.
Doamne ajută să fim smeriți ca morții și înțelepți ca cei care din veac au bineplăcut Ție.
Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
