pacat

0
0

Sărut mâna părinte. Sunt un suflet pierdut care caută răspunsuri și îndreptare, un suflet slab și plin de păcate. Povestea mea e urâtă și frumoasă în acelaș timp, sunt căsătorită de 13 ani, căsătoria mea a fost mai mult o înțelegere a părinților ambelor părți.. eu l-am iubit.. eram un copil naiv.. el.. nu a iubit pe nimeni niciodată, părinții lui m-au vrut pe mine crezând că doar un suflet curat îl vor „cuminți”… eu am plecat la drum cu convingerea că firea mea, eu, bunătatea și blândețea îl vor schimba.. nu a fost așa.. au fost niște ani chinuiți.. el și-a văzut de viața lui.. eu mi-am pierdut treptat.. începând cu primul copil.. iubirea pentru el.. speranța.. și poate și sufletul.. în urmă cu 2 ani am început să intru pe internet.. găsind acolo oameni și suflete ca și al meu.. printre care un bărbat.. căsătorit și el, dezamăgit ca și mine.. ne-am împrietenit.. am descoperit că sufletele noastre seamănă mult.. ne ajutam reciproc.. totul a început ca o prietenie.. sprijin sufletesc, încurajări, fiecare din noi vroia să facă ceva pentru familia lui.. până în ziua cînd ne-am întânlit real.. atunci s-a aprins flacăra… totul s-a schimbat… el a decis că va pune capăt căsniciei lui.. și a facut-o deși eu l-am rugat să nu facă asta.. să mai caute modalități de a salva ceva.. măcar de dragul copiilor (2 copii) și eu am 2 copii.. în tot acest timp ceea ce simțim unul pentru celălalt a devenit mai puternic deși, nu ne-am mai întânlit niciodată.. iar discuțiile noastre pe net s-au rărit sperând că așa îl voi ajuta să-și păstreze familia…cu toate astea el a mers înainte, a divorțat, dar eu nu am avut puterea sa-mi destram familia și îmi pare rău că el a facut-o… deși.. mă simt pierdută.. mă simt vinovată… îmi tot spune că mă va aștepta până în ziua când vom fi împreună… Părinte, știu că sunt căzută, păcătoasă .. și de fapt nu am o întrebare pentru dumneavoastră, am simțit mai mult nevoia să-mi spun păcatul.. Deși am un duhovnic, m-am spovedit, merg la sf. Liturghie, mă simt la fel de încărcată.. și nu mai știu ce să fac să fie bine.. uneori aș vrea să dispar..și simt că-l urăsc pe soțul meu pentru tot.. deși eu am păcătuit.. simt că el e responsabil.. el m-a împins..și știu că greșesc.. sunt pierdută.. doar copiii mei îmi dau putere să merg înainte și să nu-mi pierd încrederea în Dumnezeu..

  • catalina a întrebat 13 ani ago
  • last edited 2 luni ago
  • You must to post comments
0
0

Doamne ajută. Înainte de toate amintim că noi nu facem spovedanie pe internet. Toate acestea se dau spre citirea tuturor pentru a arăta că acestea nu sunt spovedanii ci doar simple discuții și sprijini în drumul greu al vieții. Iar despre fapta dumneavoastră eu pot spune că nu am văzut partea cea frumoasă. Deși dumneavoastră spuneți ca le are pe amândouă. Eu nu le văd. Poate eu sunt orb de un ochi. Și asta se prea poate. Înțelegi frați dragi și scumpi: Familia este pe vecie. Cununia este veșnică înaintea lui Dumnezeu: „Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă”. Și acum despre viețile voastre. Scumpă soră! Înainte de toate încearcă să îți pui la punct propriile frământări și să îi lași puțin la o parte frământările lui „Făt Frumos”. Ai nevoie de o temelie a cunoașterilor în ceea ce privește familia creștină și răspunsurile pe care le va da creștinul în fața Dreptului Judecător. Acum ni se pare toate bune și frumoase și ușor de le înfăptuit dar dincolo vom vedea că de fapt voia Domnului a fost alta, o voie de a rămâne în dreptate și adevăr și prin aceasta în libertate și iubire. Faptul că nu cunoașteți acestea ați ajuns să vă depărtați de adevăr. Ați ajuns să căutați în alte parte. Și aici a profitat diavolul. Prin mijlocul internetului (deși eu nu ași spune că vina e internetul, nu, nicidecum) a amăgit cu lumina frumosului și a adevărului ceea ce era o dramă mare pentru amândoi: tu și cel numit  de mine „Făt Frumos”. El a fost învins. A primit hrana diavolească și pe anumite motive a decis că mai degrabă să divorțeze și poate cu timpul va ajunge să și- împroprieze pe „Zâna Zânelor”. Dar de fapt să nu uităm că pentru el este potrivită „Ileana Cosânzeana” cea cu care defapt și era. Și acum ca și cuvând pentru el, glasul Sfântului Apostol Pavel: „… Te-ai dezlegat de femeie? Nu căuta femeie”. Cuvintele în locul cărora am pus cele trei puncte de suspensie le-am considerat de prisos, pentru că nu mai sunt valabile pentru el. Dar totuși le redau să le cunoașteți, căci sunt actuale pentru dumneavoastră, adică sunt o călăuză pentru dumneavoastră: „Te-ai legat de femeie?(pt. d/stră „bărbat”) Nu căuta dezlegare”(I Corinteni 7). Iar la moment pentru el sunt valabile cuvintele: „Iar dacă s-a despărțit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot așa bărbatul să nu-și lase femeia”. Cred că mai multe eu nu am ce să adaug că nu sunt eu mai vrednic decât apostolul să vă învăț. Fiți cu luare aminte și judecați bine lucrurile. Acum le cunoașteți și veți fi judecați ca și niște cunoscători. Ceea ce aș mai adăuga eu ar fi tot niște locuri Scripturistice pe această linie. „După hotărârea Domnului, nimănui nu-i este iertat să se despartă de soția sa, decât numai din motive de preacurvie” (Matei 5,32), care de asemenea privește atât pe bărbați cât și pe femei. La fel spus este că cel ce se lipește de o femeie preacurvă(adică de femeia care și-a lăsat bărbatul, sau în cazul celui mai sus numit femeia ce se lipește de el se face un trup cu el), se face un trup cu ea (1 Cor. 6,16). Iar Ieremia zice, că femeia de se va împreuna cu alt barbat, să nu se mai întoarcă la soțul ei, că spurcându-se cu altul, spurcată să rămână (Ier. 3, 1) la fel se referă și pentru bărbat – să rămână spurcat. Și iarăși: Cel ce va ține o femeie preacurvă este un om fără de minte și nelegiuit (Pilde 18, 23) acest verset aplicațil propriei persoane și vedeți ce reiese și țineți cont că poate fi o faptă dublă dacă veți lăsa pe soțul dumneavoastră afara motivului de adulter. Femeia care trăiește cu un bărbat lăsat de soția lui afară de motivul curviei lui, nu poate fi considerată curvă. Pentru că în locul de mai sus vina se răsfrânge asupra femeii care și-a lăsat bărbatul și deci a rupt căsătoria, la fel e și în cazul bărbatului care își lase soția pe alt motiv decât cel al adulterului. Femeia părăsită de bărbat, ca și bărbatul părăsit de femeie sunt tolerați  dar și cei care locuiesc cu aceștea lăsați, nu se osândesc (canonul 9 Sf. Vasile cel Mare). Același canon vorbește și despre cei care se unesc cu cei care își părăsesc soțiile și cele care își părăsesc soții: „Însă, dacă bărbatul din inițiativa lui, despărțindu-se de soția sa și va lua alta el este preacurvar, fiindcă o face pe ea(pe soția sa) să fie preacurvă, cit si femeia care viețuiește cu dânsul de asemenea este preacurvă, fiindcă a tras la ea bărbat strain”. Iată deci scumpa mea soră aproape întreaga învățătura a ortodoxie despre ceea ce numești dumneata și „bine și rău”.

Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.