Recasatorirea

0
0

Doamne ajută! Domnule Vitalii am și eu o mică problemă… Părinții mei sunt divorțați de 20 de ani. Tatăl meu și-a refăcut viața când avem vreo 7-8 ani, și-a făcut o nouă familie. Noi (mai am un frate) am fost copiii… Nu vreau să intru în detalii, dar dv. cred că înțelegeți. În schimb mama și-a trăit viața. Prima ei preocupare a fost să aducă un venit în casă. A fost foarte greu. Am făcut tot ce am putut ca să o susțin. Numai noi știm cât am suferit împreună ca să supraviețuim. Și a dat Domnul să ne facem mari. Fratele meu mai are puțin și se așează la casa lui. L-a ajutat Dumnezeu și pot afirma că are de toate. Casă, servici, mașină, sănătate… Ceea ce are nevoie un om. Mama de mult a vrut și încă mai vrea să-și refacă viața. De-a lungul timpului a mai încercat să aibă relații, dar au eșuat. Acum și-a propus să se căsătorească… A început o relație, nu a mers, a început alta… Tot am sfătuit-o să meargă la duhovnicul ei și să vorbească cu dânsul, să se sfătuiască. Mă gândesc că din moment ce de fiecare dată relația nu se concretizează și se termină într-un punct x, nu e mai bine să se sfătuiască cu duhovnicul? Poate voia Domnului nu e să-și refacă viața. Poate voia Lui e să rămână singură. Greșesc că o tot sfătuiesc să se ducă la duhovnic și să-i spună ce dorește și să-i ceară binecuvântare, o rugăciune, un canon? Mereu motivează că e rușine, cum să-i spună așa ceva la vârsta ei. Acum mă întreb dacă e rușine să-i spună părintelui, dar nu îi e rușine să aibă o relație? Ce îmi scapă mie? Nu vreau să judec, dar îmi e imposibil să o susțin în ceva în care simt și o văd că nu e fericită, ci doar se amăgește. Ca o dorință veche care trebuie împlinită indiferent de consecințe… Uneori mai am impresia că face toate acestea ca în ziua în care se va întâlni cu tata să nu fie singură și el să fie cu altcineva. Ei de când au divorțat au vorbit doar o singură dată la telefon. În rest și în ziua de azi dacă se văd, se ignoră. Poate mă gândesc eu prea mult, dar mereu am senzația că ține de orgoliu. Să dea Domnul să mă înșel. Eu nu știu acum ce să fac. Cum să o sfătuiesc și dacă să o susțin. Vă rog să mă sfătuiți. P.S. Vreau să le spun celor care intenționează să divorțeze să se gândească și la copiii pe care i-au făcut, să se gândească că în orice cuplu, în orice relație apar probleme, ispite, neajunsuri. În orice relație. Sunt sigură și dacă am putea vorbi cu sfinții care au fost căsătoriți ne-ar povesti și ei de problemele lor și tot ce au făcut ei în comparație cu noi au luptat ca să le depășească. Un singur exemplu aș da… Pe Sfinții părinți Ioachim și Ana. Toți știm cât și-au dorit un copil…Câte cupluri nu se despart pentru că nu reușesc să aibă un copil? Multe din nefericire. Este un exemplu de problemă în cuplu. Că problema diferă este altceva, dar problema există. Că ne amăgim noi că dacă ar fi partenerul altfel, aș fi și eu altfel și m-aș purta altfel etc. Sunt amăgiri, ne dorim noi să fim mai buni, dar nu suntem decât în Hristos. Continuând ideea pornită de la sfinții părinți și noi trebuie să luptăm să depășim obstacolele. Cât de greu ni se pare. Cât de imposibil. Cu ajutorul lui Dumnezeu imposibilul devine posibil. Și să ne mai gândim la ce a dăruit Domnul Sf Părinți Ioachim și Ana…pe Maica Domnului. Dacă nu s-ar fi luptat, dacă nu s-ar fi rugat, dacă nu ar fi nădăjduit, ar mai fi fost Maica Domnului? Dragi frați înainte de a divorța vă rog gândiți-vă la copii voștri, la suferințele la care îi expuneți și cum îi va afecta. Iertați-mă

  • Alina a întrebat 13 ani ago
  • last edited 3 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Doamne ajută. Lungă dar pe alocuri ziditoare această întrebare. Am notat câteva idei și acum o să încerc să fiu cât de scurt posibil. Înainte de toate despre fratele dumneavoastră. din vorba pe care ați spus-o despre el se vede că are de toate. Acum vreau să amintesc despre o ideie care spulberă tot ce are fratele dumneavoastră: „Am de toate dar nu am ziua de mâine”. Unde este credința? De toate are dar nu are nimic. E frumoasă exprimarea dar și dureroasă. E timpul să înceapă să aibă și acel „ceva” pentru că de „toate” are. Asta așa ca o mică ideie pentru fratele. Iar în ce privește voința mamei din prezent vă spun că nu vă pot spune ceva. Mai întâi trebuie să vedem unde este vina. Căci răspunsul poate să difere în funcție de cine poartă vina despărțirii. Nu știu ce să vă spun. Canonic de acestea se poate face responsabil atât tata cât și mama. Dar după cum se vede: mama este puternic stăpânită de orgoliu. Aceasta se vede din faptul că îi este rușine să meargă la duhovnic, nu îi este rușine de lume să aibă o relație și se grăbește să o aibă pentru ca nu cumva să piardă din acel orgoliu. Dar și dumneavoastră ați întrezărit aceasta la ea. De aceea vă spun că cele din trecut trebuiesc cercetate și să vedem cine se face vinovat de divorțul lor. Să meargă la duhovnic și în același timp se va cerceta cazul dar va primi și sfatul potrivit. Iar pentru orientare a celor ce ași vrea eu să spun aveți unele orientări la întrebarea 5527. Iar despre eroismul sfarșitului întrebării mă mir, dar vorba aceea: „Să vedem câți eroi mai avem atunci când începe războiul”. Vă rog să nu vă supărați pe mine. Dar mie îmi place să văd mai mult fapte decât vorbe. Și Domnul să vă ajute în toate.

Mereu să facem ca să se împlinească cuvintele: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia”.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie


  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.