multumesc pt tot!

Bună ziua drag părinte! Vă scriu din nou, m-ați sfătuit și dvs. și duhovnicul meu să mă rog intens ca Dumnezeu să mă ajute, dacă să mă căsătoresc sau să anulez nunta. Eu mă rog Maicii Domnului pentru asta, țin postul, nu mă desfrânez, mă împărtășesc în continuare și urmăresc sa fiu vie și să îi dau viața mea lui Hristos. Ca și tânără ce urmează să se căsătorească eu ar trebui să fiu sigură că cel de lângă mine este cel ales, totuși, nu mă lămuresc nicicum. Lucrurile stau cam așa: de trei ani de când sunt în această relție, el a rămas neschimbat deși l-am rugat de sute de ori să fie mai atent și la mine și la Dumnezeu, banii din salarii se duc numai pe mâncare, țigări, suc și cafea, el după ce vine de la muncă, zi de zi se așează ori în fața calculatorului, ori în fața televizorului și asta e tot ce face, la biserică nu mă însoțește niciodată, la manifestările din familia mea nu participă, în vizite nu vine, la plimbare nici atât, decât extrem de rar (cam o dată pe lună), în rest, îi place să joace cărți, el are un defect la un ochi, îi este mai pronunțat și mereu când avem discuții, îmi aruncă în față acest complex, totuși când joacă cărți, cam de 3 ori pe săptămână, nu are acest complex, în rest este un om bun, blând și harnic, nu caută să ajungă la Hristos, afirmă că este de ajunsă credința. totuși, nu reușesc să hotărăsc, dacă să îmi asum această relație pentru tot restul vieții sau să renunț, mai este foarte puțin timp până trebuie să facem invitațiile, nunta fiind în iunie, dacă aleg să îmi asum această relație, îmi este teamă de compromisurile ce le implică o astfel de relație și risc oare să nu ajung la Hristos…  dacă aleg să nu mi-o asum, mă tem de faptul de a răni pe toți din jur, mai ales pe el . Vă rog, spuneți-mi  ce să mai fac? Să mai am răbdare sau ce să fac? Mulțumesc.