Binecuvântați! Cer iertare preacuvioși părinți, că mereu când am o problemă apelez la această rubrică… și vă mulțumesc din suflet…, nu pot să rup legătura cu o persoană care mă iubește și nu vrea nimic de la mine ca atare, dar eu ma simt vinovată că suferă și mereu îl deranjez cu sunete pe care el, știu precis că le așteaptă, căci are nevoie de sprijin, căci a divorțat și suferă mult, că soția îi atribuie diferite vini, dar de fapt ea îl i-a cu amenințatul…, îi zic să meargă la biserică la un preot, dar el ca nu are timp…, și îi explic mai multe despre adevăratul sens al vieții și nimic nu înțelege…, soțul știe că eu vorbesc cu el și se c-am enervează, dar are încredere în mine și nu îmi zice categoric să rup legătura…, dar nu știu ce ar trebui să fac, să îl las în voia Domnului, sau să lupt mai departe pentru a-l apropia de Domnul? Îmi iubesc familia și nu vreau să mi-o pierd….