Bună seara. Nu știu dacă aici e locul unde ar fi trebuit eu acum să scriu…, dar mă simt rău, sufletește… Trăiesc în curvie, cu prietenul meu, deci sunt o curvă. Azi am mers la Biserică și nu vă pot reda sentimentul pe care l-am avut și-l am, cred că nu sunt vrednică nici să merg și să privesc pe lângă o Biserică, nu să-i mai calc și pragul… Prietenul nu vine cu mine la biserică niciodată, căci cred că și el are remușcări și-l mustră conștiința…, evită să îmi vorbească despre aceasta, nu-l învinuiesc de nimic… Căci vina îmi aparține în totalitate numai mie. Nu vreau să-l pierd, căci îl iubesc, dar azi nu am putut să intru în statutul meu de curvă, și acest fapt l-a înfuriat… nu știu cum să mai fiu… nu ştiu care e rolul meu în viața aceasta. Nu am ce vă întreba, căci parcă știu răspunsul. Dar nu mă pot ridica… Rugați-vă pentru mine.
P.S Fetelor fugiți de acest rușinos păcat, căci vine o zi când ți se îngrețoșează de tine însuți…