Dar dvs slăviți și slavosloviți pe Dumnezeu, că vă pedepsește prin apropiații dvs pentru păcatele ce le aveți, ca să le ispășiți în această viață prin smerenie și răbdare, nu în iad prin suferințe de negrăit! Deci nu cârtiți pentru smeririle ce vă vin de la cei ce vă înconjoară, ci acceptațile și nu reproșați cu nimic înapoi! Dvs, cereți în rugăciune de la Dumnezeu smerenie?! Dacă da, atunci săltați în sus de bucurie, căci v-a auzit rugăciunea și îndată vi le-a trimis, căci aceste jigniri și sunt darul lui Dumnezeu pentru binele dvs: atunci de ce nu le primiți?! Doar așa se smerește, dvs cum ați crezut?! Că v-o trimite de-a gata și v-o implantează în ființă, gata să lucreze de la sine?! Oare n-ați citit în Evanghelie că: ”prin răbdarea vostră veți căpăta sufletele voastre?!” ori ”cine va răbda până la sfârșit acela se va mântui”? De ce dar îl mâniați pe Dumnezeu?! Ori n-aveți deloc păcate și nu sunteți vrednică de jigniri?!

Cercetați-vă inima și nu fiți egoistă, iubitoare de sine văzând pe toți mai răi, și pe sine jertfă nevinovată, ci invers! Aceasta și este o lucrare corectă duhovnicească!