Bună seara, am finisat facultatea cu aproape 3 ani în urmă, dar pe specialitate nu am activat și ce-i drept nici în alt domeniu. Când eram la facultate, eram un pic altfel, eram și atunci mai retrasă, dar acum nici eu nu mă mai recunosc și nici cei dragi mie, m-am izolat mult de cei din jur, nu mă mai interesează lucrurile bune care le făceam înainte, înainte eram mai responsabilă, îmi doream să finisez facultatea și să activez, dar acum mă simt de parcă aș fi o altă persoană. Nu mă interesează uneori nimic, simt o stare generală de tristețe, nepăsare, lenevie, am lăsat totul așa, la voia întâmplării, nu îmi mai pasă cum arăt. Acum după atâta timp, nu mai sunt sigură că aceasta era specialitatea în cadrul căreia, am vrut cândva să activez, nu îmi place cum arăt, deși cei din jur spun contrariul, nu sunt deloc mulțumită de mine, uneori mă irită totul în jur. Sunt momente în care cred că pe mine nu mă va iubi nimeni așa cum sunt, nu mă plac așa cum sunt, nu cred că voi reuși să obțin ceva de la viață, până acum nici nu am câștigat, nici nu am pierdut… Mă rog după posibilități și după posibilitate merg la biserică dar sinceră să fiu înainte eram mult mai atașată de Dumnezeu decât acum. Probabil din greșeala mea, am ajuns în această stare în care mă aflu acum, nu mi-e bine deloc dar nu știu cum să ies din ea, este ca un labirint din care nu găsesc ieșirea, sunt rece, îmi vine greu să iert, deși încerc să fiu altfel, suferă părinții și fratele meu din cauza aceasta, am slăbit și la față, am slăbit mult. Mama îmi zice că e din cauza sufletului meu greu (încarcat de această stare). Am obosit, știu că trebuie să pun punct, vreau să încep o viață nouă, acum îmi doresc să o schimb radical, că starea aceasta să rămână doar un coșmar urât, vreau să încep să trăiesc, dar cum? De unde să încep, că sunt foarte confuză?
- Domnica a întrebat 13 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Soră Domnica. Bună seara. Chiar dacă trăim într-o societate așa zis „post modernistă” asta nu înseamnă că și în una „religioasă”. De aceea atâta timp cât suntem în această lume deplina fericire nu o vom avea vreodată. Însă ne este posibilă. Și știți cum? În Hristos dragă soră. Numai în Hristos, de unde izvorăște toate cele depline și întregi, numai acolo și numai în El. De aceea te îndemn sârguincios ca și un simplu frate: lasă căutarea împlinirii în funcțiile lumești ale omului și împlinește-te în credință. Căci așa a spus și Hristos: Căutați mai întâi Împărăția Cerurilor și dreptatea Lui. Și celelalte le veți primi și fără să le căutați. Iată cu ce să începeți. Nimic pe om nu îl poate împlini mai mult decât viața cea lăuntrică a lui. În el, omul, a ajuns să caute nu în coșul în care trebuie. De aceea caută și caută, dar… . La Hristos, frați creștini. În lăuntru nostru este ascunsă propria noastră fericire.
Hristos să învie în noi toți. Amin
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
