Nu mă simt nicăieri mai liniştită ca acasă şi nici un alt lucru nu poate să-mi aducă fericire decît cel legat de casă şi familie şi dacă să comparăm uneori munca de acasă este mai obositoare decît cealaltă, însă cei din jur şi chiar mama mea îmi zice că nu e normal acest lucru să nu am un serviciu (cu toate că soţul lucrează). Este un păcat stimaţi părinţi dacă nu am un serviciu?
- a întrebat 14 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Dacă legea: „Cine nu vrea să muncească nici să nu mănânce”, a putut fi multă vreme ocolită de unii, legea: „Cine nu vrea să muncească, nu se poate mântui”, n-a putut și nu va putea fi ocolită vreodată de nimeni. După cum mărturisiți dumneavoastră sunteți implicați în munca pe lângă casă. Și aceasta este muncă. Numai că ar trebui să conveniți cu soțul. Și eu cred că în relație trebuie să fie un echilibru. Dacă ambii lucrează atunci să nu se ceară cine știe ce mult pe lângă casă. Iar dacă e altfel atunci ar fi bine ca toate să se facă cu buna rânduială și comun acord. Încercați să nu trageți atenția la cei din jur decât soțului. Seara vorbiți cu soțul și spuneți ce a fost azi și să judecați în comun cele ce au loc. Și sunt sigur că le veți reuși pe toate împreună. Deci toate discutați cu soțul și nimic nu se va greși unul față de altul.
Este instructiv să cunoaștem că există un punctul în care se întâlnesc împărăția lui Dumnezeu și munca – factor economic – și aceasta trebuie să fie văzut în porunca dragostei. Iubirea de frați cere muncă. Fuga de munca este un păcat împotriva iubirii. Numai iubirea creează mijloacele cu care pot fi ajutați cei lipsiți.
Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
