Bună ziua, aș vrea să vă cer un sfat, am 21 de ani și de când l-am descoperit pe Dumnezeu cu adevărat simt că treptat sunt încercată cu tot felul de lucruri.. Dumnezeu are planuri cu noi toți, pentru a ne aduce mai aproape de El, primul semn a fost o binecuvântare de la arhiepiscop, care m-a făcut să simt ce nu am mai simțit niciodată, am plâns câteva minute încontinuu și nu-mi puteam explica de ce, o bucurie sufletească pe care nu o pot explica, acest lucru m-a pus pe gânduri și în timp relativ scurt am început să îndepărtez lucrurile care îmi pătau sufletul, am reușit în mare parte, greu mi-a fost, dar când simțeam că nu mai am puteri mă rugam Maicii Domnului să mă întărească, însă înainte să reușesc aceasta am ținut postul și am mers la preot, aveam nevoie de cineva care să-mi spună cât de grav era ceea ce făcem, să mă întărească și să-mi fie alături în deciza pe care mi-o doream să o iau de mult timp dar nu aveam suficient curaj, pentru că eu știam că nu e bine dar nu conștientizam gravitatea, acest preot m-a motivat și mi-am asumat ceea ce se va întâmpla cu relația mea, am spus că dacă nu v-a accepa acest lucru înseamnă că nu mă iubește și e mai preocupat de trup decât de suflet, și citirea site-ului m-a ajutat și sfaturile dumneavoastră enorm de mult. Am încercat să-l fac să înțeleagă, ne-am despărțit o perioadă, apoi iar ne-am împăcat și s-a schimbat, mi-a spus că în final a înțeles, că a mai discutat cu preotul… știu că numai Dumnezeu m-a ajutat, și l-a îndreptat și pe el prin intermediul meu, apoi prin intermediul preotului, acum suntem bine, însă, mi se întâmplă niște lucruri, de exemplu în săptămâna mare eram la biserică și mi-a venit un gând, o vorbă urâtă împotriva Mântuitorului, m-am înspăimântat pentru că știu că nu a fost gândul meu, eu nu aș putea spune așa ceva și mai ales împotriva lui Dumnezeu, am intrat în alertă, apoi am început să caut pe site, că nu sunt iertata cuvinetele de hulă împotrvia Duhului Sfânt, am stat și m-am gândit să văd dacă mi-a apărut în gând așa ceva și imediat mi-a apărut și acest lucru în gând, la fel cu Maica Domnului, mă înspăimânt, cred că îngerul rău își bate joc de mine, am încercat să îndepărtez lucrurile astea prin rugăciunea inimii, mă gândesc că eu oarecum am vrut să mă protejez de astfel de vorbe pentru că știam că nu sunt iertate, și tot gândindu-mă să nu le fac, mi-au apărut în gând…eu simt și știu că nu sunt ale mele, o altă problemă e că eu îmi iubesc foarte mult duhovnicul, pentru că datorită lui în cea mai mare parte încerc să nu lipsesc de la bisercă, și m-am schimbat foarte mult, țin foarte mult la dânsul, ca la un tată dar nu în felul în care îmi apăruse în minte imagini urâte, alte gânduri, dar le-am îndepărtat, pentru că eu știu ce simt și cel rău încearcă să mă îndepărteze de Bisercă și de tot  ceea ce vreau să fac bine, încearcă să mă descurajeze, mă înspăimântă cu gândurile astea, eu simt că nu sunt ale mele.. vă mulțumesc.