Hristos a înviat! Slavă Domnului să fie, fratele meu a ieșit din comă, a deschis și ochii. Mulțumesc tuturor celor ce s-au rugat, inclusiv și dvs. pentru el, bunului Dumnezeu, vă mulțumesc. Mulțumesc Maicii Domului și Sfinților pentru tot. Am citit răspunsul dvs. și vă mulțumesc de accentuări. Îmi pare rău că nu m-ați înțeles deplin, să mă iertaţi dacă v-am jignit dar să mă credeţi, eu nu am făcut-o intenţionat. Cât despre fratele meu, eu nu am zis că este nevinovat. Eu am zis că nu învinovățesc pe nimeni cu scopul ca să nu judec cumva pe cineva și că Dumnezeu știe ce s-a petrecut acolo și va face dreptate pentru a le arăta la amândoi calea Lui Dumnezeu pe care trebuie să o urmeze fiecare. Cât despre lepădarea de sine, am să vă spun o întâmplare care mi s-a întâmplat chiar astăzi:  Astăzi am fost la consultaţii la matematică, căci am examen. La școală, diriginta a adus ciocolate şi sucuri. A împărțit la fiecare câte 2 ciocolate și câte un suc. Mergând spre casă, pe drum, am mâncat ciocolatele, am văzut un copil mai mic ca mine cu câţiva ani, l-am chemat să-i dau sucul, deplasarea era opusă unui altuia, dar el a trecut pe lângă mine și încă și o prostie mi-a arătat, dar el este cu cel puțin 5 ani mai mic decât mine. Eu mergând înainte era alt băiat, mai precis erau 2 (unul avea suc dar altul nu) lângă drum care se odihnea sau aşa ceva dar eu am trecut pe lângă el (acel care nu avea suc), am vrut să-i dau sucul dar ceva m-a împiedicat spunându-mi: dar tu ce nu-l poți bea? Ține-l pentru tine și acasă îl vei bea. Și eu am trecut pe lângă acest copil, am vrut să-i dau sucul dar din cauza acestui gând nu i-am dat nimic. Toată această întâmplare a durat câteva minute. Mai puțin şi de 10 minute, căci repede totul a fost. Cum am ajuns acasă parcă mi s-a luminat mintea, nu știu exact ce verb aş putea folosi și am înţeles foarte multe din aceste câteva minute. În primul rând am înţeles darul Lui Dumnezeu pentru cei ce-L ascultă. Eu l-am chemat pe acel băiat ca să-i dau lui sucul dar el nu a vrut și încă și m-a batjocorit. Așa și Dumnezeu. El ne cheamă ca să ne dăruiască viaţa veşnică dar noi nu numai că respingem acest dar dar și îl batjocorim. Pe urmă când la acel băiat care n-avea suc, nu i-am dat sucul, atunci eu nici nu ma gândeam la Dumnezeu și uitaţi-vă că ispita m-a învins, gândurile ce mi-au venit de la necurat m-au învins. Ce să însemne aceasta? Dumnezeu în acel moment m-a lăsat singur împotriva necuratului, căci eu nici în gând nu-L aveam pe Dumnezeu. Și uitaţi-vă ce-i interesant, diavolul m-a învins. Înţelegeți? Aceasta explică faptul că fără Dumnezeu noi nimic nu putem face, dar eu atunci cred că am socotit că mă descurc și fără Dumnezeu. Iar Dumnezeu mi-a arătat încă o dată că fără Dânsul nimic nu voi putea face, chiar și diavolul m-a învins. De ce eu pe primul l-am chemat? L-am chemat căci în momentul cela gândul îm-i era la Dumnezeu, şi  El era cu mine, nu m-a lăsat să cad în ispită. Înțelegeți? Doar, fiind Dumnezeu cu mine am învins ispita. Dar cu ciocolatele ce s-a întâmplat? Le-am mâncat. De ce, oare? Căci și ciocolatele puteau să fie în complect cu sucul. Firea, aceasta m-a împins să le mănânc. Aici a avut loc iarăşi că fără Dumnezeu nici chiar însăşi pofta noastră nu o putem învinge, nici chiar însăşi pe noi nu ne putem învinge, controla. Iarăşi s-a accentuat că fără Dumnezeu nimic nu pot să fac. Dar Dumnezeu mi-a arătat că fără prezența Lui firea ne controlează, și nu noi, dar aceasta are urmări legate între ele, adică când băiatul acela care nu avea suc eu nu i-am dat, atunci mi-a apărut egoismul, mândria căci aceasta a avut loc în centrul satului (daca înţelegeţi de la ce a apărut mândria), mânia și ura faţă de primul că m-a batjocorit. Adică eu nu mă puteam controla singur pe mine și ce-i interesant că nici nu conștientizam de acest lucru. Adică firea mi-au astupat gândirea, diavolul îşi creştea rădăcinile, şi nici nu conşientizam de păcatele ce le fac. Şi știți ce gând mi-a venit, dar ce putea urma după acestea dacă se continua aşa? Adică dacă Dumnezeu ne-ar fi lăsat ce ar putea fi cu noi? Dacă eu timp de câteva minute am facut atâtea. Şi aceasta este o întâmplare din multele mele întâmplări. Nu este numai decât să se întâmple cu mine. Chiar unii oameni vorbesc ceva fără să-şi deie seama şi eu când aud, mă uimesc de cele auzite sau văzând întâmplări din natură, adică totdeauna la gândurile şi faptele mele deşarte Dumnezeu mă îndreaptă şi mă învaţă căile Lui şi la toate întrebările mele El îmi răspunde. Cei interesant însă este faptul că lămurirea la ceea ce a vrut Dumnezeu sa mă înveţe vine cîteodată momentan în cazul întâmplării prin ceea ce vorbesc alţii, iar cîteodată lămurirea vine după întâmplare ca în cazul de astăzi şi eu înţeleg tare bine de ce se face aşa. Şi să mă înţelegeţi corect că întîmplarea nu constă în sucul cela sau în ciocolata ceea,  în lămuririle de mai sus, în aceasta constă întâmplarea de astăzi că am învăţat multe. Iar învăţăturile din aceste întâmplări le înţeleg pe rând ca să nu mă încurc. De înţeles eu înţeleg multe şi aceasta doar datorită Lui Dumnezeu. Eu de ce v-am spus că vreau să mă duc la mănăstire? Căci ştiu de ce vreau să mă duc acolo. Asta nu este o dorinţă că acum vreau la mănăstire mâine deja nu mai vreau si tot aşa. Eu înţeleg și respect părerea dvs. dar nici eu nu mă pornesc chiar de acum seara acolo. Însă eu, da, trebuie să termin de învăţat şcolile, şi apoi voi hotărî definitiv. Dar eu am înţeles şi Dumnezeu aceasta mi-a şi arătat şi nu numai o dată că oriunde mă voi afla trebuie sa mă rog ca El să fie cu mine căci fără El nimic nu pot face şi astfel trăind în ascultare de Dumnezeu şi îndeplinire a voinţei Lui voi ajunge în Împărăţia Lui, mergând aici, ori pe calea călugăriei sau calea căsătoriei. Vă rog să mă iertaţi de greşeala făcută de către mine în mesajul precedent. După mesajul precedent scris, saitul dvs. era inactiv. În acest zile eu am fost la biserică și m-am uimit de ceea ce a spus preotul la urmă. El  la urmă a spus: să nu aşteptaţi ca să vă mulţumească… Eu am scris în mesajul precedent ca să urmeze cuvinte de laudă sau mulţumire aşa ceva, puteţi afla aceasta chiar din unele întrebări puse de mine, însă Dumnezeu mi-a arătat păcatul ce l-am făcut și m-a învăţat ca să nu aştept ca cineva să-mi mulţumească de ceea ce fac eu sau să mă laude. Toată lauda și slava trebuie să fie doar Lui Dumnezeu. Să înțelegeti corect ceea ce îi laudă şi cei slavă. Doar după aceea am înţeles, ce am făcut. Şi de aceea să mă iertaţi de acest mesaj, mai mult mă voi stărui să nu mai fac aşa ceva. Mă rog Lui Dumnezeu sa mă înţelegeţi corect. Eu tot ceea ce am scris în acest mesaj nu am scris ca să fiu lăudat sau ca să-mi mulţumească cineva. Nu l-am scris în fală. Şi vă rog să mă iertaţi dacă v-am produs această impresie şi să ştiţi chiar şi dacă este această nuanţă să mă credeţi că nu am făcut-o intenţionat. Eu nici nu vreau sa apară şi nuanţe că sunt deosebit sau aşa ceva şi dacă sunt vă rog să mă iertaţi căci n-am făcut-o intenţionat. Domnul să fie cu noi cu toţi!