Sărut mâna părinte, vă scriu acum nu pentru a vă adresa o întrebare, ci pentru a veni în ajutorul celor care sunt stăpâniți de patima malahiei, desfrânării, etc și aș dori să vă ofer exemplul meu. Și eu am fost stăpânită de acestea, referitor la malahie nici măcar nu știam că este un păcat, în suflet simțeam că nu e bine ceva, dar când am aflat cât de mare pâcat este și mai ales cuvintele ca să nu ne amăgim că nu vom intra în Împărăția cerurilor m-am hotărât să tai din rădăcini acest păcat de care nici măcar nu știam ce făceam și cât de rău îmi făceam sufletului, mi-a fost greu bineînțeles, dar atunci mă rugam Maicii Domnului să mă ajute să nu mă lase, să mă întărească! În primul rând e nevoie de voință, foarte multă, cred că cel mai important este să ne dorim să ajungem în Rai, la asta mă gândeam tot timpul că nu vreau să ajung în iad, la fel cu relațiile cu prietenul meu deși este singurul bărbat din viața mea și așa va fi mereu, când m-a trezit la realitate preotul, și practic mi-a deschis ochii, am înțeles că trebuie să pun punct chiar cu riscul de a-l pierde, îmi doream de mult dar nu vroiam să-l pierd. Avem mai întâi nevoie de Dumnezeu și apoi de toate celelalte, știe Dumnezeu ce e mai bine pentru noi numai să ne întoarcem la El și apoi totul cu timpul va deveni ușor.