Boala endocrina

Dragă soră, dacă v-aţi mărturisit păcatul cu căinţă şi părere de rău, imediat v-a şi iertat Domnul. Nu trebuie să existe acest „de unde ştiu că m-a ieratat”, credinţa noastră nu se bazează numai pe cunoaştere, dar şi în foarte mare parte pe „a crede”. Şi boala şi suferinţele din viaţa noastră îşi au rostul lor. Dacă mereu ar fi doar cum ne dorim noi, de vor fi numai bucurii noi nicicând nu ne vom schimba. Greutăţile şi suferinţele mai sunt îngăduite de Dumnezeu ca prin intermediul lor să putem înţelege ceva important, care se referă la viaţa noastră veşnică. Noi suntem mereu cu gândurile la cele lumeşti, măsurăm toate din ceea ce ne dorim şi uităm că mai este o voie superioară celei a noastre, pe care noi o putem accepta sau nu, dar oricum e doar pentru mântuirea sufletelor noastre. Şi toate câte se întâmplă trebuie să le primim cu mulţumire şi înţelegere că nicicând nu suntem încercaţi mai presus de puterile noastre. De aceea nu căutaţi toate în greşelile şi păcatele trecutului, dar încercaţi acum să duceţi o viaţă plăcută Domnului, o viaţă curată şi frumoasă în ascultare şi dargoste faţă de Dumnezeu. Şi chiar dacă vor fi în ea suferinţe şi greutăţi să nu deznădăjduiţi, dar să credeţi că Domnul vă iubeşte şi doreşte mântuirea sufletului dvs la fel ca tuturora. 

Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre.

Prot Victor Mihalachi