Sărut mâna, drag părinte!Sunt căsătorita de 3 ani, după nuntă am stat la socri, 3 luni ,apoi am emigrat, şi încă nu am fost acasă….cât timp am stat la socrii nu prea m-am acomodat, ei sunt din fiere mai reci, iar eu mai timidă, având în vedere că m-am dus în altă localitate, la 30 km depărtare de casa mea părintească, m-am închis în sinea mea şi nu am avut curajul să le spun mamă şi tată, iar acest lucur pentru ei e o lipsă de respect, m-au certat din cauza aceasta, iar eu şi mai tare m-am supărat deoarece ei nu au căutat niciodată să se apropie de mine. Nu pot să mă prefac şi să spun cuvinte din burtă, ca să le spun mamă şi tată este nevoie de o prietenie între noi, de o legătura, nu ştiu dacă voi reuşi vreodată să le spun mamă şi tată. Întrebarea mea este, este păcat în faţa lui Dumnezeu dacă nu spun mamă şi tată la scocrii mei, soţul a spus mamă şi tată înainte de nuntă pentru că el venea permanent la noi, eu în schimb am fost de 3 ori înainte de nuntă…iar soţul este mai vorbăreţ, mai altfel, mie îmi trebuie timp să îmi dau drumul, să prind încredere în persoane. Dacă mă vor întreba din nou socrii de ce nu le spun mamă şi tată ce le voi răspunde? Ştiu că sunt părinţii soţului, dar eu m-am căsătorit cu soţul şi pe el îl iubesc, nu pe ei. Mai este un lucru care mă reţine, după 2 săptămâni de la nuntă au început să ţipe la mine, şi după iar şi iar şi căutau mii de motive…de asta am plecat în altă ţară. Sincer eu nu îi am dragi la inimă, am păcat în faţa lui Dumnezeu din cauza socrilor? Nu le-am spus nicodată nimic decât că nu m-am măritat cu ei, ci cu fiul lor, iar dacă nu le place de mine să îşi caute nevasta pentru fecior, dumneavoastră ce ziceţi? Mulţumesc pentru răbdare!
- a întrebat 14 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră, şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea, cred că versetul acesta ar putea să te ajute să înţelegi cum să-ţi construieşti în continuare relaţiile cu socrii, dar de fapt cu adevărat mama şi tatăl tău, care au devenit anume aşa de la taina cununiei. Au să treacă vreo 20 de ani, poate puţin mai mult, şi va veni la rândul său copilul tău cu alesul inimii şi cum crezi că te vei simţi dacă acest nou membru al familiei tale se va purta exact la fel cum te comporţi tu. Oare nu va fi dureros acest comportament al său pentru tine? Doar creşterea unui copil implică o parte din sufletul tău, o parte din viaţa ta. Şi chiar dacă şi părinţii soţului nu te-au primit chiar aşa cum ţi-ai dorit, sau poate şi-au dorit o altă noră. Nu mai contează aceste momente. De îţi doreşti fericirea din familie, fericirea soţului, trebuie să lăşi la o parte toate supărările şi să începi prin schimbarea propriului comportament. Chiar dacă de la început vor fi aceleaşi greutăţi în comunicarea cu părinţii, trebuie să te strădui să le depăşeşti. Poate ţi-i greu acum şi să-i simţi ca mamă şi tată, dar dacă nu vei încerca, nici atât nu vei reuşi. Schimbarea trebuie începută de la tine, nu de la ei. Fii tu plină de dragoste, respect, smerenie faţă de ei. Şi dragostea ta le va topi şi lor inimile. Căci nu este păcat că nu le spui mamă şi tată, dar va fi un păcat dacă nu-ţi vei păstra pacea şi liniştea din familie, dacă soţul va trebui să aleagă între tine şi părinţi. Iar cuvintele cu care ai încheeat mesajul aş zice că trebuie să le uiţi definitiv, căci „deşi nu te-ai măritat cu ei, dar cu fiul lor”, ei ţi „l-au dăruit” pe acest fiu, şi de îl iubeşti pe el, trebuie să te înveţi să-i iubeşti şi părinţii. Ar fi foarte bine să te rogi pentru tine şi pentru ei şi te va ajuta Domnul să le devii lor o adevărată fiică şi tu să simţi cu adevărat că şi ei acum îţi sunt părinţi.Nimic nu se obține in viață fără efort fizic și spiritual.
Aşa să te ajute Dumnezeu.
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
