Sărut mâna, drag părinte! Mama noastră, spun noastră pentru că suntem 4 surori, are obiceiul să blesteme, ne-a blestemat pe toate în moduri diferite de multe ori, cel mai mult pe sora mea cea mare, blesteme foarte urâte şi grele iar din p.m.d.v, nu am supărat-o cu nimic aşa grav. Îmi amintesc de exemplu, ca acum vreo 5 ani în urma, a blestemat-o pe sora mea din simplu fapt că ea nu a vrut să guste o mâncare, deoarece ea avea grabă să plece la școală, atunci mămica a și bătut-o și i-a spus ca ”să se întoarcă în secriu înapoi”, iar o altă dată i-a spus: ”așa cum sunt urmele de la mașină în praf așa s-o facă și pe ea”, adică s-o calce mașina. Pe mine m-a blestemat să am o viață grea fără fericire și mai multe, blestemele astea sunt cele care mi-au rămas mie în minte pentru că m-au speriat. Mămica este o persoană mai egoistă mai mult pentru ea, noi suntem bine, 3 căsătorite iar cea mică e la școală, cu tăticul nu se înțelege, nu-și vorbesc, sincer e foarte tristă situația lor, deși amândoi nu lipsesc o duminică de la Sf. Biserică, tăticul e și dascăl, dar de multe ori au luat Sf. Împărtășanie fără să-și vorbească, Doamne cât este de trist, sincer nu știu ce să mai zic, sau făcut sfeștanii la casă, au fost o mulțime de preoți care eu vorbit și sfătuit dar în zadar, amândoi sunt vinovați, nici unul nu e mai bun ca altul, noi copiii lor degeaba le vorbim, e în zadar. Ei sunt și pâinea lui Dumnezeu, dar îl și supără foarte mult, tăticu meu e un om foarte corect, muncitor, eu pe el îl văd ca un exemplu bun, mă gândesc că mămica l-a stricat, și mămica era foarte muncitoare și altfel, dar de când am cresut noi mari, ea s-a schimbat, nu a vrut să mai facă nimic în casă, am făcut noi. Da e bine că ne-a învățat, dar pe tăticul l-a deranjat, sincer mie mi se rupe inima că ei doi nu-și vorbesc, că nu se iubesc. De multe ori, le-am repetat că e păcat. Acum, când au rămas aproape singuri, să nu se iubească, să se respecte, să mănânce împreună, Doamne de câte ori plâng din cauza aceasta. Plâng pentru că eu sunt fericită, iubesc soțul și fata, și-mi pare rău de ei că nu pot avea și ei fericirea aceasta fumoasă a dragostei, a armoniei, a înțelegerii. Mămica pe toate ne-a blestemat să avem și noi viața ei nefericită, dar mă gândesc că ea a făcut-o nefericită, pentru că tăticul a iubit-o mult și acum o iubește, sunt sigură, dar preferă să nu mai vorbească cu ea pentru că ea mereu îl ceartă și-l face în toate felurile și-l face vinovat. Când eram acasă toate, și era de împărtit ceva bun, de exemplu o ciocolată, tăticul mereu îi dădea ei porţia lui, nu nouă, ca să o împace pe ea, tăticul mereu s-a lăsat pe el pentru noi şi ea în schimb…, mămica ne-a lăsat pe noi şi pe el pentru ea. Părinte, şi dacă încerci să vorbeşti cu ea, să îi spui că greşeşte, că nu are dreptate se supără, plânge,  iar dacă îi spui într-un mod mai sever, te blesteamă, îmi amintesc că tăticul a mai şi bătut-o, el când îşi mai ieşea din răbdări, urla de curemurau pereţii, eu mereu m-am băgat să îi opresc din ceartă,  celelalte surori aveau frică, se temeau şi de multe ori când a vrut să o bată, m-am băgat eu şi m-a bătut pe mine de multe ori. Ştiţi, stau şi mă gândesc că amândoi sunt vinovaţi,  dar pe de altă parte parcă amândoi au dreptate, sincer nu ştiu ce să zic, când sun acasă trebuie să îi sun în mod separat, ce tare mă doare asta, pentru a vedea ce fac ei, dacă sunt bine, trebuie să îi sun separat când ei sunt părinții mei, eu sper ca Bunul Dumnezeu îi va ierta şi le va da din nou fericirea de a sta împreună şi de a îmbătrâni împreună. Părinte,  ştiu că femeia face liniştea casei,  ştiu toate treburile astea, de asta zic că nu ştiu ce să mai zic, îl cunosc pe Dumnezeu, îi cunosc legile, ştiu binele şi răul pentru că ei m-au învăţat, pentru mine sunt cei mai adevăraţi părinţi din lume, îi iubesc de nu vă puteţi imagina, când mă gândesc la ei, mereu îmi vin lacrimile de tristeţe că nu sunt fericiţi, mereu ne-au dus la biserică, mămica ne-a învăţat de toate în casă, nu ne-a lăsat dezmăţate, nu ne-a lăsat să fim destrăbălate. Nicodată, nu a fost nici una plecată de acasă, cum pleacă tinerele în ziua de azi, sunt mândră de cum m-au educat şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a deschis mintea să primesc educaţia lor. Tăticul ne-a învăţat treburile pe afară cu animalele, că el are o mică fermă, am muncit cot la cot cu ei de mititele, i-am văzut muncind, de asta mă doare în inimă, de ce acum să nu se bucure şi ei de viaţă, de nepoţi îmreună, când merg la un botez de la nepotul lor, merg sepărat, vă daţi seama, sau în zile separate, Doamne, ne-au purtat la şcoală, eram cele mai lăudate din zonă,  că eram cele mai cuminţi şi harnice şi deştepte, eram primele chiar cu toată treaba ce o făceam acasă , dar ei s-au schimbat, de vreo 6 ani s-au schimbat mult… La noi era ca la ţigani, certuri, toată lumea ştia ce e în casă la noi, tot, tot, că amândoi se plângeau la oameni,  iar oamenii râdeau de ei, tăticul nu a fost în viaţa lui îmbătat, să nu credeţi că e un destrăbalat, e un om exemplu, cel mai muncitor şi judecă foarte foarte bine, mie îmi place. E correct, dar când vine vorba de mămica se schimbă la faţă, oare o urăşte sau doar vrea să stea departe de ea, adică să nu mai aibă tangenţe cu ea, nu cred că o urâşte, părinte, sunt încă multe, multe de spus şi vă rog să mă iertaţi că m-am întins la scris, dar să ştiţi că îmi face mie bine să vă povestesc, pentru că ştiu că sunteţi om al lui Dumnezeu şi citesc mereu toate problemele de pe această pagină. Îmi place foarte foarte mult de răspunsul ce le daţi, sunteţi foarte corect. Vă mulţmesc din suflet cu adevărat, iar în legătură cu belestemele, eu am citit că trebuie să mergi la preot cu mama şi să te dezlege preotul. Părinte, dar mai am o curioztate şi vă rog să puneţi accentul pe ea, dar dacă mămica ne-a blestemat fără să avem vină se ţine blestmul…? până în prezent suntem bine toate, ştiu că blestemul de mamă e foc. Vă mulţumesc mult şi vă rog să mă iertaţi!