Dacă am avut gânduri necuviincioase despre duhovnicul meu, trebuie să le spovedesc dânsului? Eu le consider o ispită, pentru că nu mi le-am dorit, şi pur şi simplu au apărut, am încercat să le îndepărtez, am o relaţie bună cu părintele meu. Nu aş vrea să-şi schimbe atitudinea faţă de mine, cu gândul de a nu-mi mai apărea aceste gânduri, acestea au trecut demult, au fost doar o perioadă, nu aş vrea totuşi să-l smintesc, ca să-l pierd pentru că m-am ataşat duhovniceşte foarte mult de dânsul, vă rog să mă îndrumaţi. Mulţumesc.
- a întrebat 14 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Doamne ajută. Nu prea are plăcere duşmanul omenirii ca noi să avem această legătură cu duhovnicul, să avem încredere deplină în el şi în sfaturile sale. Deaceea ne mai „ajută” să ne mai judecăm duhovnicul, ca să ne îndepărtăm de el şi să nu facem faţă ascultării pe care trebuie să o avem faţă de părintele duhovnicesc. Deci păcatul trebuie mărturisit, dar pentru a nu-l sminti pe duhovnic menţionaţi că aţi avut gânduri de judecată faţă de un preot, nu e neapărat să menţionaţi şi de care anume. De fapt aşa cum se face şi cu toate păcatele pe care le mărturisiţi, nu e neapărat de menţionaţi circumstanţele şi persoanele implicate.
Post uşor şi cu foloase duhovniceşti.
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
