Sărut mâna, părinte! Aş vrea să-mi spuneţi de ce unele persoane care spun diferite rugăciuni sunt ascultaţi şi ajutaţi, iar eu ţin posturi, am citit acatiste, psaltirea, merg la biserică şi parcă Dumnezeu nu numai că nu aude, dar am impresia că nici nu-i sunt plăcute faptele mele. Unii îmi spun să nu mai ţin post, că Dumnezeu nu primeşte de la toată lumea, este adevărat? Am 29 ani şi parcă timpul s-a oprit pentru mine. Nimic din ceea ce vreau: un serviciu, un partener nu găsesc, parcă sunt invizibilă, şanse sunt, dar nu se finalizeză nimic. Nu sunt o persoană proastă, am studii, vorbesc cu toata lumea, am o mulţime de prieteni de toate categorile, dar ceva e blocat în viaţa mea şi nu înţeleg de ce. Într-o anumită perioadă a vieţii am vrut să mă călugăresc, dar părinţii nu au fost de acord şi am ajuns la vârsta de 29 ani fără să-mi găsesc sensul vieţii. În rugăciunile mele nu cer decât reuşită la examene pentru carieră. Nu cred că cer ceva rău dar, şi la mănăstire nu m-aş duce acum când sunt dezamăgită de viaţă. Nu aş vrea să fie un refugiu, deşi am momente când mai mă gânesc la mănăstire.
- Ruxandra a întrebat 14 ani ago
- last edited 9 luni ago
- You must login to post comments
Dragă Ruxandra, atât cât facem un fel de „negoţ” cu Dumnezeu, nu prea cred că avem mare sanşe să ni se audă rugăciunea. „Eu mă rog, ţin post, dar tu, Doamne, îmi îndeplineşti ceea ce îmi doresc. Acum îmi dai succes şi carieră, apoi familie, apoi” …şirul desigur că va evolua. Şi atunci la ce mai zicem Facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. E întocmai cum aţi zis „spun diferite rugăciuni”, adică de spus le spunem, dar aşa că trebuie, sau că vom obţine o recompensă, fără a ne da seama şi despre ce spunem. Orice rugăciune are ca scop să ne apropiem de Dumnezeu, să ne smerim sufletul, să-l aducem la umilinţă şi înţelegere că fără Dumnezeu suntem nimeni şi nimic. Şi deşi nu este vreun impiediment de a cere şi cele materiale, dar nu acesta fiind scopul de bază al rugăciunii. Ca şi dealtfel al postului. Orice nevoinţă a noastră, orice oră de postire a noastră este primită de Dumnezeu, dar nu şi neapărat imediat răsplătită. Prin toate acestea depunem mici eforturi, pentru a dobândi Împărăţia Cerului, şi cu adevărat sunt foarte mici aceste eforturi, căci oricum mântuirea noastră e în mare parte şi milostivirea Bunului Dumnezeu. Deci v-aş îndemna să lasaţi îngrijirea de toate aceste dorinţe, căci vi le ştie Dumnezeu şi pe acelea care încă nici nu le-aţi conştientizat. Dar că nu le obţineţi, păi nu tot ce ne dorim noi e şi spre folosul nostru, şi când zic folosul nostru, mă refer la mântuire, ceea ce îşi doreşte Dumnezeu pentru fiecare suflet creat de El, şi nicedecum la carieră sau altele. Apropiaţi-vă anume de Dumnezeu, căutaţi să faceţi ce vrea Domnul de la Dvs şi apoi vor veni şi cele ale lumii astea. Iar despre mănăstire cred că nici nu e cazul să meditaţi, cu adevărat nu e o cale doar de a părăsi lumea. Dar e o cale de slujire desăvârşită Domnului, slujire unde propriile dorinţe nu prea au loc.
Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.