Bună seara, părinte, aş dori să vă cer un sfat într-o problema ce mă macină de mulţi ani. Nu pot să scap de mândrie şi de urmările ei: mânia, orgoliul, oftica , gelozia, nervii. Mă otrăveşte treptat, mă îmbolnăveşte atât fizic cât şi psihic, iar eu nu mă mai suport. Nu ştiu cum să o mai tai de la rădăcină. Mă doboară orice greşeală (minoră) pe care o fac, orice critică adusă la adresa mea, mă evaluez doar în funcţie de cum mă percep alţii şi e atât de obositor, mă seacă de energie, şi nu am liniştea minţii şi nici atât a inimii. Mă consum pentru toate nimicurile lumeşti şi nu suport să pierd nimic, nici un fir de păr. Sunt ca un câine turbat, câte o dată am impresia că îmi poate lua minţitle patima aceasta, că pot să îmi bat până şi părinţii (ferească Domnul). Vă cer un sfat, pentru că a pus stăpânire pe mine şi rar am momente de linişte, simt că nu pot face faţă vieţii şi mă doboară orice fleac. Vă mulţumesc din suflet. PS: excepţională iniţiativa acestui site de a avea posibilitatea de a vă adresa întrebări. Doamne ajută.
- Mary a întrebat 14 ani ago
- last edited 1 an ago
- You must login to post comments
Bună să vă fie inima. Mândria este începutul tuturor căderilor. Din mândrie au căzut și îngerii. Așa că e o mare încercare această patimă. Dar ca şi celelalte pacate, mândria este încercarea diavolului de a ne minţi. Ce anume îţi spune ispita mândriei când vine în minte? Îţi spune ceva de genul: dar ce grozav sunt, nimeni nu o poate face atât de bine ca mine, sunt cel mai deştept, cel mai talentat, deci e clar că şirul poate fi continuat la nesfârşit. Dar ce cunoaştem dar ignorăm fiind amăgiţi de mândrie Şi ce ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit? Să fim mereu cu aceste gânduri, că toate cele bune ni le dă Domnul, căci sunguri suntem în stare doar de a face cele ce nu duc spre pierzanie. Şi aşa vom învăţa şi smerenia, care e opusul mândriei. Iar de ataşare de toate acestea ale lumei asta, păi mai aduceţi-vă aminte că mâine poate fi ultima zi din viaţa dvs. Veţi sta în faţa Domnului, şi cu ce veţi sta, care comoară vă va însoţi, ce veţi lua cu dvs. Nimic din cele materiale. De aceea acumulaţi-vă acum comori şi fapte bune, care vă vor însoţi. Fiţi mereu cu gândul la Dumnezeu, cereţi-i sprijin în lupta pe care o duceţi, căci oricum forţele proprii sunt insuficiente. Dar şi luptaţi singură, aduceţi-vă aminte cine e Creatotul la toate şi Cine vi le-a dat. Mulţumiţi-I Domnului mereu şi nu deznădăjduiţi. E grea lupta, dar şi răsplata va fi pe măsură.
Hristos să fie calea, adevărul și lumina noastră.
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
