Dragă Teo, oricât de multe şi de înalte calităţi am avea, se cuvine ca pe toate să le împodobim cu frumosul veşmânt al smeritei cugetări. E tot din acest articol. Căci chiar dacă aveţi calităţi deosebite, de aţi fost înzestrată cu daruri divine, trebuie să înţelegeţi şi de la cine sunt aceste daruri. Şi ce ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit? Deci dacă toate sunt de la Domnul, atunci să facem deci ce ne stă în puteri şi să le lăsăm toate în voia Domnului. Nu putem noi şti de ce primim unele lucruri în viaţă şi de ce nu le avem pe altele. Uneori Domnul prin lipsirea de ceea ce ne dorim ne protejează de alte căderi, care ar putea surveni de le-am primi. Deci să zicem şi noi că suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem, şi nimic mai mult. Iar apreciera adevărată să o cautăm doar la Dumnezeu.

Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

Prot Victor Mihalachi