Sărut mâna, părinte! Se spune că nu e bine să stai pe lângă oamenii clevetitori, mincinoși, fățarnici, lingușitori ca nu cumva să devii și tu ca ei. Dar ce să fac când astfel de oameni sunt chiar nașii de cununie. Poate mă veți întreba : Nu știai dinainte ce fel de oameni sunt? Nu, nu știam. Am avut încredere oarbă în nașa, am ajutat-o cu toate posibilitățile mele, chiar dacă unele guri spuneau că ea calcă și pe cadavre doar să-și atingă scopul (vrea cu orice preț să ajungă primar). Dar iată că a venit vremea când ne-a mințit și pe noi, pot să spun că după ce ne-a folosit, nu a mai avut nevoie de noi. Fără să ne fi certat, noi ne-am retras și ne-am văzut de viața noastă, adică am rărit-o cu vizitele, până am ajuns să nu ne mai vizităm și să ne salutăm de vreun an și ceva. Știu că nu e ortodoxă această situație, dar nu știu ce să fac. Dacă îmi veți spune că e bine să mergem pe la ei, ca să lămurim situația, eu o să merg, cu toate că îmi va fi foarte rușine, dar să știți că nu pot să mai am încredere în ce v-a spune (pentru că am fost foarte tare rănită și din această situație, am avut foarte mult de suferit întreaga familie). Vă mulțumesc pentru răspuns și-i mulțumesc Domnului că v-am găsit!