0
0

Sărut mâna! Vreau să îmi dați un sfat în legătură cu ceea ce vă voi scrie. În urmă cu 3 ani, am cunoscut un baiat la o nuntă cu care am ținut legătura. Pe parcurs, părinții mei au aflat de la niște rude că el nu e pentru mine, că e vagabond, lucruri negative despre trecutul lui, lucruri pe care el mi le spusese deja. Mama nu a fost de acord cu el și până la urmă așa s-a întâmplat de ne-am despărțit, iar familia mea a rămas cu gândul că nu mai am nici o treabă cu el. A fost luat la închisoare timp de 8 luni (din cauza unor furturi sau a unui furt săvârșit în trecut, înaintea vârstei de 19 ani, după atâta timp chiar dacă a fost eliberat procesul încă mai continuă). Acum, el lucrează cu carte de muncă și își vede de treaba lui. El dorea de mult să-și întemeieze o familie alături de mine, spunea că eu l-am adus pe drumul cel bun, dar mereu generau certuri pentru că eu știam că ai mei nu or să fie de acord, mai ales acum că a mai fost și închis și asta s-a și aflat. Eu am avut o relație cu un alt băiat, dar până la urmă tot cu el m-am împăcat cu puțin timp în urmă. Problema este că nu știu cum să fac cu mama mea pentru că fiecare își dorește ce e mai bine pentru copii săi, plus că nu cred că ar accepta așa ceva, dar el mi-a zis să încercăm, că e dispus să facă și să accepte orice, până la urmă am fost de acord. Această situație mă neliniștește și mă face să mă gândesc și să mă simt de parcă aș trăi în minciună față de mama, mă gândesc că poate ar fi mai bine nici măcar să nu-i mai zic mamei de el, să nu o tulbur și să o îngrijorez, dar i-am spus și lui că voi încerca. Nu știu cum e mai bine, mă rog la Dumnezeu să ne lumineze, el și-a dat seama de greșelile făcute, la multe lucruri rele a și renunțat. Oare nu trebuie să-l iubim pe aproapele ca pe noi înșine, ce o să se aleagă cu acești oameni dacă noi comunitatea îi excludem? Eu cred că toți suntem la fel și important e să ne dăm seama de greșelile făcute, să nu le mai repetăm; mama lui e o femeie credincioasă, tatăl său a murit, mai are un frate, care din câte am înțeles a fost crescut o perioadă de altcineva după care a vrut să se căsătorească cu o femeie mai mare decât el și de altă confesiune și a plecat cu ea în Italia căci părinții naturali nu au fost de acord; acel frate a omorât pe cineva în Italia și fost închis, dacă i-aș mai spune și acest lucru mamei nici nu vreau să mă gândesc ce ar fi. Ce pot face să nu supăr nici familia nici pe el să nu cadă în deznădejde? Domane-ajută.

  • You must to post comments
0
0

Mă puneți în situații destul de complicate fraților! E destul de greu să formulezi un răspuns, doar din cele câteva cuvinte de mai sus! Și de fapt, nu știu pe cât e de corect să ai informația doar dintr-o singură sursă, în sensul că dacă aș întreba-o pe maica Dvs., la sigur ea va avea perfectă dreptate, sau dacă l-aș întreba pe prietenul Dvs., el va fi cel cu dreptatea! Iar o concluzie, cât de cât corectă poate fi făcută doar după ce ai discutat cu toții, așa că, prea mare ajutor de la mine nu ve-ți avea, din păcate! Pe de o parte, și Sfânta Scriptură spune: ”Păcatele tinereților mele, nu le pomeni Doamne”… În tinerețe, prostii, greșeli am făcut cu toții! Așa că, nu putem fi prea aspri doar pentru că omul ăsta a greșit cândva! Nici familia, nu poate fi un criteriu pentru judecată! Frații, nu ni i-am ales noi, sunt cei pe care ni ia dat Dumnezeu, buni sau răi! În același timp, v-aș propune să încercați să înțelegeți, pe cât de sinceră este dragostea lui și tendința lui de ași schimba viața! Dacă e destul de sinceră, merită de încercat, chiar și fără binecuvântarea părinților! Dacă nu, e foarte complicat! Ca o încercare, propuneții să mergeți împreună la același duhovnic, să faceți ambii o mărturisire generală a vieții Dvs., de la început și până la sfârșit! Explicații părintelui situația în care vă aflați și cereții sfatul, cum să procedați mai departe! Dacă va fi de acord să meargă, e deja foarte bine! În privința relațiilor cu părinții, este bine să nu aveți secrete! Pur și simplu, cu multă dragoste și cu multă răbdare trebuie să-i explicați situația! Mai devreme sau mai târziu, totuna vor afla, nu? Mai bine să afle de la Dvs. și încă și mai devreme! Dacă ați început a trăi trupește, e rău, e foarte rău…

Dumnezeu să vă lumineze, să luați decizia corectă de care să nu vă pară rău niciodată în viață!

Preot Iulian Rață

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.