Bună să vă fie inima cinstiţi Părinţi, am rugat pe Dumnezeu în rugăciune ori să îmi scoată înainte o fată credincioasă să mă căsătoresc ori dacă nu să-mi rânduiască să plec la mănăstire, să fie voia Sa şi iată de 3 ani aproape, avem o relaţie strict sufletească (ne iubim mai mult ca cei mai buni fraţi cu cea care acum îmi este mângâiere şi ajutor de la Dumnezeu. Numai că mă mâhnesc foarte tare când e bolnavă sau când are de suferit ceva, mă tem să nu o pierd, mâine va pleca la muncă în Italia pentru 4 luni şi eu voi rămâne în România, mi-e foarte greu.. Greşesc că mă mâhnesc atât pentru binele ei trupesc şi duhovnicesc?.. Înainte de a o cunoaşte aveam o adâncă tristeţe sufletească de care nu puteam scăpa din pricina că mă simţeam singur, cum s-o încredinţez purtării de grijă lui Dumnezeu şi să nu-mi mai fac atâtea griji pentru ea? Doamne ajută necredinţei mele!
- vasile a întrebat 14 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Dacă iubiți, e și normal că trebuie să vă pese de persoana de alături, să vă bucurați de bucuria persoanei de aproape, să vă întristați, când ceva nu merge! Atât doar, să nu exagerați în această grijă, altfel fiind spus, să nu se sufoce prietena Dvs., în grija pe care doriți să io purtați!
În rest, să aveți mare grijă să fie totul reciproc, și dragostea și grija și toate celelalte din viață!
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
