Pt. fratele Nicolae

O mică remarcă la problema veche, cred că vor înțelege cei către care mă adresez. Deci scumpii mei. Am de spus 2 lucruri: 1. În primul rând acel mesaj pe care părintele Victor l-a publicat a fost ceva personal. Și acest lucru îl puteți vedea în cuvintele: „… Și vă rog să chiar să nu publicați această întrebare pentru a nu dezamăgi pe cei care au încredere în acest sait…”. Deci mustrarea era strict personală pentru al ajuta pe părintele Victor spre corectare. Am mai trimis apoi un mesaj cu mențiunea: „de tăceai filosof rămâneai”, care se pare că a fost oprit, în care se înțelegea că mustrarea a fost spre corectare și nu cu alt scop. Îmi pare rău că părintele Victor citește printre rânduri. Iar cel de al doilea lucru pe care doresc să îl menționez este faptul că nu se compară lucrarea noastră cu cea a lui Hristos. Nu există comparație între ele. Cele ale lui Hristos sunt mântuitoare iar ale noastre îndrumare spre cele mântuitoare. Și fiecare are dreptul său de autor. Și să vă dau exemplu. De ce apostolul nu a scris Evanghelia doar în cuvântul său ci mereu menționează locul și persoana care relatează evenimentul, spre exemplu: „Căci de la Domnul am primit ce v-am dat; și anume că, Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vîndut, a luat pâine, și mulțumind (ευχαριστήσας – euxharistêsas), a frânt-o, și a zis: «Luați, mâncați: acesta este trupul meu, care se frânge pentru voi; aceasta să o faceți întru pomenirea mea.» I Corinteni 11:23-24”. Deci Apostolul menționează clar cine este autorul acestor cuvinte. Nu lipsește de dreptul de autor pe Mântuitorul. Și acestea toate le fac din smerenia lor adâncă. Și acum să revin la acest site. Spre exemplu la adresa părintelui Iulian nu am nici o replică. Foarte frumoasă este munca lui și priviți singuri la întrebarea Nr. 7289 menționează destul de clar autorul cuvântului relatat în răspunsul său. Oare unii pot să fie corecți și alții nu? Și în încheiere vreau să spun că nu am nimic împotrivă să mi se preia articolele ca și sursă de însuflare în lucrările lor, ci mă doare faptul că unii își ascund neputința, ba mai mult încearcă să își crească valoarea pe spinarea altora. Așa că învinuirile din cuvintele mele erau doar ca un cuvânt de îndrumare. Am încercat să mă conduc de cuvântul Sfintei Scripturi care spune: „De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău” Matei 18,15. Dar s-a primit că părintele este prea grăbit în cele ce face și s-a grăbit să dea public mustrarea dintre frați. Așa că vă rog de mă iertați de v-am smintit însă nu a fost intenția de a mă mândri după cum spuneți ci de al ajuta să-l îndrept pe fratele meu…